DECIZIE nr. 1.082 din 16 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alin Constantin Ciobanu în Dosarul nr. 9.312/302/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.312/302/CV/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”. Excepţia a fost ridicată de Alin Constantin Ciobanu într-o cauză privind soluţionarea unui recurs formulat într-o acţiune având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, stabilind competenţa teritorială a judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost constatată fapta pentru judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, afectează liberul acces la justiţie şi egalitatea în drepturi şi răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, deoarece obligă contestatorul care nu locuieşte în raza acestei instanţe la cheltuieli cu deplasarea. Apreciază că instanţe egale în grad există şi în raza domiciliului contestatorului, iar poliţia rutieră dispune de un aparat care presupune o structură identică în toate unităţile administrativ-teritoriale, astfel încât să nu fie împiedicat accesul la justiţie al contestatorului. Arată că, în alte materii ce vizează acţiuni în justiţie împotriva statului sau instituţiilor sale, legea prevede reguli de competenţă teritorială alternativă, astfel că dispoziţiile de lege examinate operează o discriminare sub acest aspect, precum şi, pe de altă parte, între contestator şi unitatea de poliţie rutieră din care face parte agentul constatator.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor Constituţiei. Reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile contravenţionale este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale pretins încălcate, prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit menţiunilor din încheierea de sesizare şi potrivit motivării scrise a autorului excepţiei, dispoziţiile "art. 118 alin. (5)" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.Faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, modificate prin art. I pct. 57 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Acest text de lege are următorul conţinut:– Art. 118 alin. (1): "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare cu cele invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 640 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 31 mai 2010. Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale, prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate anterior de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alin Constantin Ciobanu în Dosarul nr. 9.312/302/CV/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește