DECIZIE nr. 1.081 din 14 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi ale art. 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ana Ioniţă în Dosarul nr. 1.100/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Bacău, consilierul juridic Valentina Carmen Dachin, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi al Camerei Notarilor Publici Bacău solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că nu există elemente noi, care să justifice schimbarea soluţiei Curţii exprimate prin Decizia nr. 650/2008. În acest sens depune şi concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.100/32/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995. Excepţia de neconstitu ţionalitate a fost ridicată de Ana Ioniţă în dosarul cu numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unei hotărâri a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie, în cazul contestaţiilor împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină, jurisdicţia administrativă obligatorie a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, având următorul conţinut:– Art. 40: "Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină.Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică acestora.Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei. Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.";– Art. 41: "Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:a) observaţie scrisă; … b) amendă de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei. … Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni; … d) excluderea din profesie." … Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (4) privind jurisdicţiile speciale administrative, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei pentru toţi şi ale art. 126 alin. (5) şi (6) privind interzicerea instanţelor extraordinare şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 650/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, statuând că procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicţie specială administrativă, care, în conformitate cu art. 21 alin. (4) din Constituţie, este gratuită şi facultativă. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, jurisdicţia administrativă specială este „activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale”, iar actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”. Prin urmare, în cauza de faţă ne aflăm în domeniul unei proceduri disciplinare, iar nu al unei proceduri jurisdicţionale speciale administrative.Totodată, cu privire la natura juridică a contestaţiilor privitoare la măsurile disciplinare ce pot fi aplicate de către ordinele profesionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competenţă nu este contrară dispoziţiilor Convenţiei, care impune totuşi unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicţiile ordinelor îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţională permite accesul la o instanţă judecătorească care prezintă toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către un tribunal independent şi imparţial (cauzele Albert et Le Compte contra Belgiei, 1983, şi Bryan contra Marii Britanii, 1995). Astfel, în cauza de faţă, părţile pot ataca hotărârea Consiliului uniunii la instanţele judecătoreşti, potrivit art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru aceleaşi considerente, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, şi nici celor ale art. 126 alin. (5) şi (6) din Legea fundamentală, deoarece, pe de-o parte, Consiliul de disciplină nu poate fi considerat instanţă extraordinară, iar, pe de altă parte, hotărârile Consiliului uniunii pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ana Ioniţă în Dosarul nr. 1.100/32/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește