DECIZIE nr. 1.078 din 8 septembrie 2009

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Drakom Silva” – S.R.L. din Codlea în Dosarul nr. 5.805/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece suspendarea pentru cel mult 6 luni a autorizaţiei de mediu şi a autorizaţiei integrate de mediu reprezintă sancţiunea firească a nerespectării obligaţiilor instituite de lege şi autorităţile competente în materia protecţiei mediului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.805/62/2008, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Drakom Silva" – S.R.L. din Codlea într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, prin condiţiile de suspendare a autorizaţiei integrate de mediu reglementate, determină suspendarea activităţii unei societăţi comerciale, ceea ce afectează pentru o perioadă neprecizată dreptul la muncă al salariaţilor şi chiar al unor persoane străine de contravenţia astfel sancţionată, dar care au legătură cu respectiva societate.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 nu îngrădesc dreptul la muncă.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază, mai întâi, că autorul excepţiei vizează, în realitate, doar dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, şi nu ale întregului articol. Aceste norme nu limitează în niciun fel exercitarea dreptului la muncă sau libertatea de alegere a profesiei salariaţilor, ci instituie anumite sancţiuni pentru nerespectarea condiţiilor şi a obligaţiilor persoanei juridice asumate în urma obţinerii autorizaţiei de mediu sau a autorizaţiei integrate de mediu.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi menţiunilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008. Din motivarea formulată se observă că, în realitate, autorul excepţiei vizează doar conţinutul normativ al dispoziţiilor alin. (3) al art. 17, care prevăd următoarele: „Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau a activităţii este interzisă.”Autorul excepţiei apreciază că textul legal criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, privind interdicţia îngrădirii dreptului la muncă.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.Autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului din perspectiva îngrădirii dreptului la muncă, deoarece, potrivit textului de lege criticat, odată cu suspendarea acordului de mediu, a autorizaţiei de mediu şi a autorizaţiei integrate de mediu acordate unei societăţi comerciale, pentru nerespectarea prevederilor acestora, este interzisă şi desfăşurarea activităţii respectivei societăţi.Curtea Constituţională reţine că reglementarea şi aplicarea unor sancţiuni legale, ca urmare a nerespectării unor norme juridice de către destinatarul acestora, nu pot fi privite ca o încălcare a unui drept fundamental. Constituţia garantează, la art. 41 alin. (1), exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă, alături de alegerea liberă a profesiei, meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, însă acelaşi text fundamental nu poate fi invocat în apărarea dreptului exercitat în afara limitelor legii, adică prin încălcarea ei.Mai mult, din economia dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din actul normativ criticat rezultă că sancţiunea suspendării se aplică după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiilor. Totodată, suspendarea se menţine până la eliminarea cauzelor care au generat-o, dar nu mai mult de 6 luni, pentru aceeaşi perioadă de timp fiind interzisă şi desfăşurarea proiectului sau a activităţii respectivei societăţi. Curtea constată că aceste reglementări constituie garanţii legale împotriva aplicării abuzive a sancţiunii suspendării autorizaţiei de mediu şi a interzicerii desfăşurării activităţii, dar şi o modalitate prin care legiuitorul a înţeles să ofere operatorului economic posibilitatea reală de a intră în legalitate, în sensul respectării prevederilor cuprinse în acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi în autorizaţia integrată de mediu, astfel încât să nu fie afectată activitatea economică a acestuia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Drakom Silva” – S.R.L. din Codlea în Dosarul nr. 5.805/62/2008 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește