DECIZIE nr. 1.074 din 20 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Coşereanu în Dosarul nr. 3.339/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Mircea Constantinescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind partea Direcţia Poliţiei Comunitare Sector 6 Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care, prin apărător, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, întrucât prin instituirea procedurii prealabile se deschide calea unei duble interpretări: prima, potrivit căreia instituţia angajatoare, împotriva căreia urmează a se îndrepta acţiunea de contencios administrativ, este protejată prin aceea că are posibilitatea ca, pe calea recursului graţios, să îşi îndrepte propria greşeală prin retractarea sau modificarea actului administrativ; a doua, potrivit căreia procedura prealabilă este, în realitate, inutilă, deoarece, ca regulă, angajatorul nu soluţionează în mod favorabil pentru angajat plângerea prealabilă, conflictul dintre aceştia ajungând, de cele mai multe ori, dar cu o întârziere nejustificată, în faţa instanţei de judecată competente.Reprezentantul Ministerului Public arată că, deşi poate fi reală susţinerea potrivit căreia retractarea actului administrativ atacat are loc în puţine cazuri, procedura prealabilă nu este nicidecum inutilă, iar obligaţia parcurgerii acestei faze procedurale înaintea exercitării dreptului la acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ nu este de natură să încalce exigenţele principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. Pentru aceste argumente, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.339/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Marius Coşereanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă "flagrant" dreptul de acces liber la justiţie, deoarece persoanele interesate se pot adresa instanţei numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. În plus, consideră că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt susceptibile de interpretări, în sensul că, pe de o parte, autoritatea publică poate emite un act administrativ neîntemeiat, sub rezerva îndreptării ulterioare în cadrul procedurii prealabile, iar, pe de altă parte, persoana care se consideră vătămată este obligată să se adreseze mai întâi organului emitent, deşi este ştiut faptul că „în foarte puţine cazuri aceasta îşi găseşte dreptatea la cel care a emis actul”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că dispun parcurgerea procedurii prealabile anterior sesizării instanţei, nu îngrădesc accesul liber la justiţie, acest drept putând fi exercitat în condiţiile legii, după îndeplinirea respectivei proceduri. Textele de lege atacate au ca scop atenţionarea autorităţii asupra nelegalităţii actelor sale şi preîntâmpinarea unor litigii prin revocarea actelor administrative chiar de către autoritatea emitentă.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 109 din Codul de procedură civilă, este indicată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 409/2004. În ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se arată că acestea nu încalcă principiul liberului acces la justiţie, instituirea unor proceduri speciale, cum este procedura plângerii prealabile, având rolul de a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional pretins a fi încălcat.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea nu contravin principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, statuate de art. 21 din Constituţie, deoarece instituirea unei proceduri prealabile obligatorii nu este incompatibilă cu exercitarea dreptului la acţiune sau cu valorificarea de către persoanele interesate a drepturilor şi garanţiilor procesuale instituite prin lege. În plus, textele de lege criticate conţin norme de procedură, asupra cărora legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţă exclusivă de reglementare. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie este în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, de exemplu, deciziile nr. 409/2004 sau nr. 184/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cât priveşte aceste din urmă dispoziţii, se constată, din motivarea excepţiei, că autorul vizează doar prevederile cuprinse în teza întâi a alin. 2 al art. 109. Dispoziţiile criticate prevăd următoarele:– Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”;– Art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege."În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că susţinerile de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, instituirea procedurii prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ, considerate ca fiind contrare exigenţelor principiului accesului liber la justiţie.Or, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat de principiu că „este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată”, iar „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege”. Curtea a mai arătat, spre exemplu, în Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, că „instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti”.Având în vedere cele mai sus menţionate, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului liberului acces la justiţie nu sunt întemeiate.De altfel, Curtea Constituţională a mai examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi motivări asemănătoare cu cele formulate în prezenta cauză, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei, de exemplu, prin deciziile nr. 184 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, sau nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007.Aşa fiind, Curtea constată că, pentru identitate de raţiune, cele statuate în jurisprudenţa sa în materie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Coşereanu în Dosarul nr. 3.339/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește