DECIZIE nr. 1.070 din 20 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.023/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124 şi art. 146 lit. d) din Constituţie. În condiţiile în care încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul, iar cererea de recuzare este formulată în faza procesuală a recursului, partea interesată este lipsită de calea de atac împotriva unei astfel de încheieri.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că legiuitorul a instituit o procedură simplă şi operativă de soluţionare a cererilor de recuzare, derogatorie de la prevederile de drept comun, care nu vizează soluţionarea fondului cauzei şi care nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, având drept scop principal asigurarea unei bune administrări a justiţiei, prin eliminarea posibilităţii de soluţionare a litigiilor de către un judecător lipsit de obiectivitate. Prevederile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă stabilesc, în cazul încheierii de respingere a recuzării, o procedură derogatorie, aplicaţie a principiului accessorium sequitur principale, constând în posibilitatea atacării acestei încheieri interlocutorii numai odată cu fondul cauzei, soluţie motivată de necesitatea înlăturării posibilităţilor de tergiversare a soluţionării cauzei. Partea a cărei cerere de recuzare a fost respinsă are astfel posibilitatea de a supune controlului judiciar încheierea prin care a fost respinsă cererea sa, iar, potrivit art. 34 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dacă se constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, instanţa superioară de fond are îndatorirea de a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituţional privind dreptul la un proces echitabil, al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi al dreptului la apărare. În plus, prevederile legale criticate sunt conforme art. 129 din Constituţie, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005. Cu acel prilej instanţa de contencios constituţional a reţinut că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.Totodată, Curtea constată că dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli speciale.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, se constată că acestea nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește