DECIZIE nr. 1.068 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comrimet” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009, în prezenţa avocatului Cristian Duţescu pentru Societatea Comercială "Comrimet" – S.A. din Galaţi, a consilierului juridic Anina Radu pentru S.I.F. Oltenia – S.A. şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 iunie 2009, iar apoi pentru 7 iulie 2009 şi pentru 14 iulie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.863/63/2008, Tribunalul Dolj – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, introduse prin art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comrimet” – S.A. din Galaţi în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii în anulare a hotărârii Adunării generale a Acţionarilor S.I.F. Oltenia – S.A. din Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate instituie o limitare a dreptului de proprietate ce operează asupra tuturor atributelor sale, existenţa pragului de deţinere de 1% afectând deopotrivă dreptul de folosinţă, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie al titularului. Totodată, dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor şi libertatea de a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 286^1, care stipulează obligativitatea înstrăinării acţiunilor cu care este depăşită limita de deţinere în maximum 3 luni de la depăşirea acestui prag. Stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privată asupra acţiunilor unei societăţi comerciale contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie, nicio raţiune de oportunitate sau de asigurare a protecţiei anumitor investitori neputând justifica această încălcare.De asemenea, autorul excepţiei susţine că legislaţia Uniunii Europene prevede că măsură de protecţie a investitorilor obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate deţinerile acestora, recomandare introdusă şi în Legea nr. 297/2004, care este aplicabilă şi în cazul societăţilor de investiţii financiare.Totodată, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi art. 40 din Constituţie, întrucât nu se poate vorbi de dreptul de asociere, atât timp cât se impun prin lege restricţii în exercitarea acestui drept. Principiul liberei asocieri a cetăţenilor vine în contradicţie cu instituirea unei limite legale a participanţilor în cadrul unei organizaţii private, subiecte de drept privat, iar existenţa dispersării excesive a acţionariatului cauzată de prezenţa pragului de 1% încalcă exercitarea liberă a dreptului la asociere prin împiedicarea întrunirii acţionarilor în cadrul adunării generale extraordinare.De asemenea, se arată că prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, încălcând dreptul acţionarilor societăţilor de investiţii financiare la libertatea economică.În concluzie, autorul excepţiei susţine că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului de proprietate şi a dreptului de asociere nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de acest text constituţional.Tribunalul Dolj – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Astfel, textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 40, 44 şi 45, dar nici pe cele ale art. 53, întrucât nu se poate reţine existenţa unei restrângeri neproporţionale cu situaţia care a determinat-o.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar în baza art. 50 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, s-a solicitat punctul de vedere al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.Guvernul apreciază că art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 a instituit o restrângere a exerciţiului dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate comercială, dar această limitare, conformă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este justificată de interese economice vizând protecţia intereselor acţionarilor. Totodată, obligarea acţionarilor care dobândesc în mod fraudulos o poziţie semnificativă de a-şi vinde participaţia care depăşeşte cota permisă intervine ca o sancţiune, iar nu ca o limitare sau o restrângere a dreptului de proprietate, invocând în acest sens prevederile art. 9 alin. (5) teza întâi din Directiva nr. 93/22 CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare. De asemenea, Guvernul apreciază că prin dispoziţiile de lege criticate nu se încalcă nici prevederile art. 45 din Constituţie, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă se exercită în condiţiile legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, statul are rolul de a crea cadrul general economic, social şi politic necesar pentru derularea activităţii operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Acţionarul obişnuit al unei societăţi de investiţii financiare nu este acţionarul diligent, care caută să se informeze asupra participaţiei sale, ci este acţionarul nediligent, dezinteresat, care urmăreşte doar să primească dividendele aferente cotei sale, fără o valoare prea mare. Astfel, raţiunile care au stat la baza instituirii acestui prag de deţinere de 1% „au fost strâns legate de prevenirea tendinţei de speculare a titlurilor S.I.F. şi de protejarea intereselor acţionarilor nediligenţi”. Cât priveşte dispoziţiile art. 40 din Constituţie, Guvernul consideră că acestea nu au incidenţă în soluţionarea cauzei. În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 470/2005.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare arată că – printr-un punct de vedere adresat Guvernului în anul 2005 – a susţinut, cu majoritate de voturi, inoportunitatea impunerii unei limite de deţinere a acţiunilor unei societăţi de investiţii financiare. De asemenea, în vederea adoptării Legii nr. 97/2006, a exprimat poziţia oficială potrivit căreia se impune completarea în mod expres a cadrului legal existent, în sensul limitării deţinerilor la 1% din capitalul social al S.I.F. şi asupra persoanelor care acţionează concertat, în scopul aplicării corespunzătoare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 pentru evitarea concentrărilor deţinerilor de acţiuni la o societate de investiţii financiare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, Avocatului Poporului şi Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, şi modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 286^1: "(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare.(2) Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţiunile deţinute de acţionarii care depăşesc limitele prevăzute la alin. (1). … (3) Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiţii financiare, C.N.V.M. şi piaţa reglementată pe care sunt tranzacţionate respectivele acţiuni. … (4) În termen de 3 luni de la data depăşirii limitei de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, acţionarii aflaţi în această situaţie sunt obligaţi să vândă acţiunile care depăşesc limita de deţinere. … (5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 40 privind dreptul de asociere, în art. 44 privind garantarea proprietăţii private, în art. 45 referitoare la libertatea economică şi în art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni ale unei societăţi de investiţii financiare a fost introdus de către legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de societăţile de investiţii financiare, societăţi care – potrivit art. 1 din Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în societăţi de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 – provin din fostele Fonduri ale Proprietăţii Private şi funcţionează ca societăţi comerciale pe acţiuni.Curtea constată că societăţile de investiţii financiare nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, astfel cum le califică în mod eronat autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât au fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acţiuni.Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 515 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a altor dispoziţii din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a stabilit că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili limitele dreptului de proprietate, iar în considerarea acestei competenţe, anumite prevederi din Legea nr. 297/2004, constatate ca fiind constituţionale, au instituit limite ale dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o societate comercială.Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietăţii Private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din Constituţie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (4) al art. 286^1 din Legea privind piaţa de capital, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece obligaţia de a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancţiune a nerespectării unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală.Referitor la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit normei constituţionale, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul alin. (4) al art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.În final, Curtea constată, pe de-o parte, că dispoziţiile art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere nu au incidenţă în cauza de faţă, deoarece acestea se referă la asociaţii de drept public, care nu au scopuri lucrative, ci au scopuri politice, sociale, religioase, culturale etc., iar, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au legătură cu cauza, deoarece nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de textul constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3 al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286^1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comrimet” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește