DECIZIE nr. 1.067 din 20 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Fair amp; Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 66/2006 al Tribunalului Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 28 martie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanţă.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 66/2006, Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Fair amp; Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate încalcă dreptul de liberă practică a profesiei de practician în insolvenţă, întrucât nu determină cu claritate "motivele temeinice" care pot sta la baza înlocuirii administratorului judiciar, legiuitorul lăsând la aprecierea exclusivă şi pur subiectivă a judecătorului-sindic îndeplinirea condiţiilor pentru luarea unei astfel de măsuri. Mai mult, atunci când înlocuirea se dispune din oficiu, hotărârea judecătorului-sindic nu ţine seama de decizia adunării creditorilor prin care a fost numit administratorul judiciar. Astfel, în condiţiile în care creditorii sunt principalele persoane interesate de modul în care practicianul în insolvenţă îşi îndeplineşte atribuţiile cu care a fost învestit, decizia acestora de a-l menţine în calitate de administrator apare ca fiind lipsită de relevanţă.În concluzie, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 constituie o îngrădire nejustificată a dreptului unei persoane de a-şi exercită în mod liber o activitate economică bazată pe libera iniţiativă.Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că atribuţiile administratorului judiciar sunt stabilite printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 85/2006, precum şi de către judecătorul-sindic, în temeiul art. 20 alin. (2) din lege, iar motivele temeinice care pot sta la baza luării măsurii de înlocuire a practicianului în insolvenţă sunt tocmai neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a acestor atribuţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că accesul practicianului în insolvenţă la o activitate economică nu este îngrădit prin norma legală criticată, aceasta sancţionând comportamentul neconform cu legea sau dispoziţiile judecătorului-sindic al administratorului judiciar, în scopul asigurării unei bune desfăşurări a procedurii insolvenţei şi a îndeplinirii obiectivelor acesteia.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 45, referitoare la libertatea economică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că atribuţiile administratorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei sunt cele stabilite prin art. 20 din Legea nr. 85/2006, care la alin. (1) enumeră principalele competenţe, iar la alin. (2) dă posibilitatea judecătorului-sindic de a-i încredinţa administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuţii pe care le consideră necesare.Art. 22 din lege prevede măsurile şi sancţiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.Textul de lege criticat prevede una dintre aceste măsuri, şi anume înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Înlocuirea practicianului în insolvenţă operează din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, judecătorul-sindic fiind obligat să se pronunţe printr-o încheiere care să cuprindă motivele temeinice care au condus la adoptarea unei astfel de măsuri.Curtea constată că dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu îngrădesc sub nicio formă accesul liber al persoanei la o activitate economică, consacrat de art. 45 din Constituţie. Atâta vreme cât însuşi textul constituţional prevede că exercitarea acestuia se desfăşoară în condiţiile legii, împrejurarea că, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate administratorului judiciar, acesta este înlocuit din dosarul de insolvenţă, în orice stadiu al procedurii, nu poate fi interpretată drept o îngrădire nejustificată a dreptului de a-şi exercită în mod liber activitatea profesională.Independent însă de aceste circumstanţe, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută întrucât neagă legiuitorului competenţa conferită prin Constituţie de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea să şi-l valorifice, luând în considerare drepturile şi interesele legitime ale celorlalţi titulari, pe care este ţinut să le respecte.Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din lege, încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Într-un atare context, practicianul în insolvenţă are posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere cu privire la cererea de înlocuire şi de a formula apărări în contradictoriu cu comitetul creditorilor, astfel că susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat lasă la aprecierea exclusivă şi pur subiectivă a judecătorului-sindic îndeplinirea condiţiilor necesare luării unei astfel de măsuri apare ca fiind neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Fair amp; Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 66/2006 al Tribunalului Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește