DECIZIE nr. 1.067 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 51, art. 54, art. 75, art. 77 şi art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iosif Adrian Cocoană în Dosarul nr. 15.808/325/2008 al Judecătoriei Craiova – Secţia penală.La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că atât textele de lege criticate, cât şi întregul act normativ din care acestea fac parte sunt neconstituţionale, deoarece cuprind noţiuni abstracte, ambigue, care lasă loc unor soluţii nelegale, bazate numai pe interpretarea celui care aplică norma. Se dau ca exemple în acest sens sintagme, precum "distanţă suficientă", "anunţare imediată", "locul faptei". Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007.Reprezentantul Ministerului Public, arătând mai întâi că nu poate admite extinderea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa Curţii, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă. Apreciază că obiecţiunile autorului sunt formale, acesta fiind nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate. Cu privire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată, apreciază că nu este incidentă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 15.808/325/2008, Judecătoria Craiova – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iosif Adrian Cocoană.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece conţin prevederi ambigue, care lasă loc unor interpretări arbitrare, ce pot constitui temei pentru o judecată arbitrară. Definirea dată de legiuitor unor stări de fapt, în aceste texte de lege, este insuficientă şi poate determina confuzii.Judecătoria Craiova – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că definirea unor noţiuni legale privind principalele instrumente care acţionează în domeniul contravenţional este o atribuţie exclusivă a legiuitorului, care a înţeles să acorde o anumită semnificaţie juridică anumitor fapte considerate nelegale. Caracterul confuz al unei reglementări nu reprezintă motiv de neconstituţionalitate, ci va fi supus interpretării de către organele statului chemate să aplice acea dispoziţie legală, iar partea are posibilitatea de a invoca toate argumentele pertinente pentru a susţine o anumită modalitate de interpretare care să fie conformă cu dispoziţiile legale, constituţionale şi convenţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se mai arată şi că, în parte, excepţia de neconstituţionalitate vizează completarea textelor ce fac obiectul acesteia, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cuprinse în: art. 6 care defineşte expresiile şi termenii utilizaţi în cadrul aceluiaşi act normativ, în art. 51 care stabileşte obligaţia conducătorului unui vehicul care circulă în spatele altuia de a păstra o distanţă suficientă faţă de acesta, pentru evitarea coliziunii, în art. 54 – Reguli referitoare la manevre, în art. 75 care defineşte accidentul de circulaţie, în art. 77 şi art. 79 referitoare la obligaţii în caz de accident.Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 – Universalitatea, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 31 – Dreptul la informaţie, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 57 – Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, precum şi ale art. 11 şi 20, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 8 alin. (5) şi art. 13 alin. (1) din Convenţia de la Viena din 8 noiembrie 1968 asupra circulaţiei rutiere, care se referă la conducătorii vehiculului, respectiv viteza şi distanţa între vehicule.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, deşi în motivarea acesteia sunt invocate o serie de texte constituţionale şi din acte internaţionale, autorul excepţiei nu motivează, distinct, în ce constă încălcarea fiecăruia dintre acestea, criticând dispoziţiile art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în mod general, pentru lipsa de precizie, caracterul confuz, definirea insuficientă a unor termeni.Or, sub acest aspect, chiar în jurisprudenţa invocată de autorul excepţiei, respectiv în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, "din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi evident previzibilă".Textele de lege criticate conţin, pentru raţiunile mai sus expuse, o serie de astfel de exprimări generale, revenind instanţelor de judecată sarcina de a decide cu privire la corecta lor interpretare şi aplicare în cauzele deduse judecăţii. În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de aplicare a normelor ce fac obiectul excepţiei, acestea excedează competenţei Curţii Constituţionale.Referitor la invocarea, direct în faţa Curţii, cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică, a neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în întregul său, Curtea constată că nu a fost legal sesizată. Aceasta întrucât, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronunţă numai „asupra excepţiilor de neconstituţionalitate […] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial” iar, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi […]”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 51, 54, 75, 77 şi 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iosif Adrian Cocoană în Dosarul nr. 15.808/325/2008 al Judecătoriei Craiova – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește