DECIZIE nr. 1.064 din 20 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272^1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272^1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Tănase Andrei Zanopol în Dosarul nr. 739/121/2006 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 10 mai 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanţă.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 739/121/2006, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Tănase Andrei Zanopol.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, întrucât inculpatul era coproprietar al societăţii comerciale ale cărei dividende au fost încasate sau plătite, astfel încât putea să dispună de profitul obţinut de această societate, fără a fi sancţionat de legea penală.Tribunalul Galaţi – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că o societate comercială este o persoană juridică, subiect de drept distinct de asociaţii care o compun, având un patrimoniu propriu. Profitul nu se află în proprietatea asociaţilor, ci este rezultatul desfăşurării activităţii comerciale, repartizarea acestuia fiind supusă unor reguli menite să asigure funcţionarea societăţii şi protecţia tuturor asociaţilor şi creditorilor societăţii. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale cărui conţinut şi limite se stabilesc prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care, în urma republicării şi a modificării ulterioare prin Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, a devenit art. 272^1 pct. 2, cu următorul conţinut: „Se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:[…]2. încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, prin care se stabileşte pedeapsa aplicată fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societăţii, care încasează sau plăteşte dividende sub orice formă din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite în lipsă de situaţii financiare, nu conţin dispoziţii contrare dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Faptul că pentru a putea dispune de dividende este necesară întocmirea situaţiei financiare a societăţii comerciale constituie o limitare a dreptului acţionarilor de a dispune de profitul obţinut de societate în lipsa bilanţului contabil. Deşi dreptul de proprietate este garantat de art. 44 din Constituţie, conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de lege. Astfel, societatea comercială, care este o persoană juridică, subiect de drept distinct de asociaţii sau acţionarii care o compun, are un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul acestora. Profitul obţinut de aceasta nu se află în patrimoniul asociaţilor sau acţionarilor, ci reprezintă rezultatul financiar al activităţii operatorului economic, repartizarea lui fiind supusă unor reguli stabilite prin lege.Aşa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272^1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Tănase Andrei Zanopol în Dosarul nr. 739/121/2006 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește