DECIZIE nr. 1.062 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie invocată de Societatea Comercială Mirfo Industries – S.A. în Dosarul nr. 2.415/54/2008 al Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.415/54/2008, Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie invocată de Societatea Comercială Mirfo Industries – S.A. într-o cauză având ca obiect judecarea recursului împotriva Încheierii pronunţate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus înscrierea în Registrul Comerţului a menţiunii privind modificarea actului constitutiv al Societăţii Comerciale Mirfo Industries – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că instituirea unei modalităţi de încetare a contractelor încheiate între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pe de o parte, şi cumpărătorul de acţiuni, pe de altă parte, ca efect al unei simple manifestări de voinţă a instituţiei publice implicate în privatizare, încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie şi creează un regim privilegiat pentru instituţiile publice, defavorizând ceilalţi participanţi la circuitul civil.Curtea de Apel Craiova – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată, în esenţă, că includerea unui pact comisoriu de gradul patru în cadrul contractelor de privatizare nu este de natură a împiedica exercitarea dreptului constituţional de acces liber la justiţie, deoarece co-contractantul poate opta între încheierea contractului de privatizare în condiţiile prevăzute de lege sau neîncheierea acestuia. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, se arată că prezenţa pactelor comisorii în contracte nu afectează libera concurenţă, iar protejarea intereselor naţionale în activitatea economică este pe deplin satisfăcută.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, potrivit cărora: „(2) Notificarea prin care instituţia publică implicată înştiinţează cumpărătorul asupra desfiinţării contractului, ca efect al funcţionării pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independentă care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale (în cazul societăţilor comerciale deţinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Notificarea prin care instituţia publică implicată înştiinţează cumpărătorul despre executarea gajului asupra acţiunilor, în favoarea sa, ca efect al neîndeplinirii obligaţiilor investiţionale asumate prin contract, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independentă care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale (în cazul societăţilor comerciale deţinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi.”În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi neîngrădirea prin lege a exercitării acestui drept şi în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare identică.Astfel, prin Decizia nr. 443 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.260 din 28 decembrie 2004, Curtea a respins excepţia şi a statuat că, potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) din lege, contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare constituie titluri executorii în situaţia neîndeplinirii de către cumpărător a obligaţiilor pecuniare asumate prin contractul încheiat. Însă, potrivit dreptului comun, persoanele interesate pot face contestaţie la executare împotriva titlurilor executorii, în condiţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Prin urmare, nu pot fi reţinute susţinerile autorului cu privire la încălcarea accesului liber la justiţie, prevăzut prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în cadrul contestaţiei la executare pot fi invocate şi apărări de fond, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, iar legea nu prevede o altă cale de atac.Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că actul normativ criticat reglementează unele măsuri pentru accelerarea procesului de privatizare, astfel încât, prin respectarea condiţiilor prevăzute în contractul de privatizare de către ambele părţi, se asigură însăşi finalitatea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie invocată de Societatea Comercială Mirfo Industries – S.A. în Dosarul nr. 2.415/54/2008 al Curţii de Apel Craiova – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește