DECIZIE nr. 1.061 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2), art. 131^2 alin. (2), (3), (10), art. 131^3 şi ale art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2), art. 131^2 alin. (2), (3), (10), art. 131^3 şi ale art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de Societatea Comercială „Prooptiki România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.698/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde partea Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor, prin avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Partea Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor, prin avocat, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că metodologiile elaborate de către organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, pentru domeniile lor de activitate, reprezintă un veritabil contract, având natura unui izvor de drept, prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii pentru toate părţile cărora li se adresează, chiar dacă nu au participat la negocieri. În ceea ce priveşte atacarea metodologiilor negociate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea introducerii apelului împotriva formei finale a metodologiilor supuse arbitrajului, la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, stadiu procesual în care orice utilizator poate interveni, potrivit dreptului comun în materie.De asemenea, după strigarea cauzei se prezintă reprezentantul părţilor Societatea Comercială "Euro Entertainment Enterprises" – S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Real Video International" – S.R.L. din Bucureşti, avocat, cu delegaţie la dosar, care depune note scrise, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că procedurile instituite prin textele de lege criticate nu contravin drepturilor constituţionale la apărare şi la acces liber la justiţie. Se mai arată că dispoziţiile art. 77 şi ale art. 78 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.698/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2), art. 131^2 alin. (2), (3), (10), art. 131^3 şi ale art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de Societatea Comercială „Prooptiki România” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei decizii pronunţate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că obligaţia organismelor de gestiune colectivă de a elabora metodologiile privind plata de către utilizatori a drepturilor patrimoniale cuvenite titularilor dreptului de autor şi a drepturilor conexe, cu titlu de remuneraţie compensatorie pentru copia privată, precum şi dreptul acestora de a stabili plata de către utilizatori a unor remuneraţii forfetare sau procentuale şi de a modifica unilateral remuneraţiile stabilite în cotă fixă, potrivit art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2) şi, respectiv, art. 131^4 din Legea nr. 8/1996, echivalează cu o delegare a iniţiativei legislative, contrară dispoziţiilor art. 74 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Se mai arată că, în plus, potrivit art. 131^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, protocolul care consemnează înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate este opozabil tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat, deşi nu au participat la negocieri.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 131^2 alin. (3), se susţine că acest text de lege încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie, deoarece posibilitatea iniţierii arbitrajului este instituită doar în cazul unui rezultat negativ al negocierilor între părţile participante, fiind astfel limitat dreptul de a cere arbitrajul pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri.Referitor la neconstituţionalitatea art. 131^2 alin. (10), se arată că acest text de lege instituie o discriminare între utilizatorii care, la data stabilirii metodologiilor, sunt în curs de negociere directă a unui contract de licenţă cu organismele de gestiune colectivă, şi cărora acestea nu le sunt opozabile, faţă de alţi utilizatori care au finalizat negocierea.Art. 131^3 din acelaşi act normativ menţine această discriminare între utilizatori, enumerând în mod limitativ titularii dreptului de a formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor de plată.De asemenea, autoarea excepţiei critică întreaga procedură de negociere a metodologiilor, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 131^2 şi art. 131^3 din Legea nr. 8/1996, arătând că se încalcă dreptul la apărare al utilizatorilor care nu au fost admişi la negocieri şi care pot lua cunoştinţă de rezultatele acestora numai după publicarea protocolului care le consemnează în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest mod, ei nu pot uza de calea de atac prevăzută în art. 131^2 alin. (9), respectiv apelul împotriva hotărârii arbitrare, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice şi ale art. 21 alin. (4) referitor la caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că metodologiile adoptate în conformitate cu art. 131-131^4 din Legea nr. 8/1996 nu reprezintă acte normative, ele nefiind adoptate de o autoritate a statului, în exercitarea prerogativelor de putere conferite de lege, ci ca urmare fie a unor negocieri între organismele de gestiune colectivă şi utilizatori, fie prin efectele unui act juridic cu caracter jurisdicţional. Se mai arată că modalitatea de negociere a metodologiilor are la bază principiul reprezentativităţii celor două părţi implicate, astfel încât acest lucru nu poate fi considerat discriminator faţă de utilizatorii care nu au participat la negocieri.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, arătând că acestea se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) şi (2), art. 77 şi art. 78 din Constituţie, acestea nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2), art. 131^2 alin. (2), (3), (10), art. 131^3 şi ale art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.Art. 131 alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006.Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) În vederea iniţierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a)."Art. 131^1 alin. (2) a fost modificat prin art. 1 pct. 40 din Legea nr. 329/2006 şi are următorul cuprins: „(2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita de la aceeaşi categorie de utilizatori remuneraţii forfetare sau procentuale, raportate la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, ţinând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori şi organismele de gestiune colectivă. Pentru activitatea de radiodifuzare, remuneraţiile procentuale se vor stabili diferenţiat, direct proporţional cu ponderea utilizării repertoriului gestionat colectiv în această activitate, iar în lipsa veniturilor, în funcţie de cheltuielile ocazionate de utilizare.”Art. 131^2 alin. (2) şi (3) au fost modificate de art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 şi de articolul unic pct. 41 din Legea nr. 329/2006, iar alin. (10) al art. 131^2 a fost introdus prin art. I pct. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 şi are următorul conţinut: „(2) Înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, conform art. 107.(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat, pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situaţii: … a) entităţile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi; … b) cele două părţi aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1); … c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. … (…) (10) Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilor alin. (1)-(9) nu sunt opozabile utilizatorilor care la data declanşării procedurii de negociere a metodologiilor se află în curs de negociere directă a unui contract de licenţă sau au încheiat deja aceste negocieri cu organismele de gestiune colectivă."Art. 131^3 a fost modificat de art. I pct. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 şi are următorul cuprins: „(1) Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societăţile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în forma definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) În cazul negocierilor prevăzute de art. 107 alin. (4), oricare dintre părţi poate formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 2 ani de la data publicării acestora în forma definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. … (3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii." … Art. 131^4 a fost introdus prin art. I pct. 100 din Legea nr. 285/2004 şi prevede următoarele: „Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflaţie, stabilit la nivel naţional. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.”În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 74 alin. (1) şi (2) referitoare la titularii dreptului la iniţiativă legislativă şi la domeniile ce nu pot face obiect al iniţiativei legislative, art. 77 – Promulgarea legii, art. 78 – Intrarea în vigoare a legii şi art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:Autoarea excepţiei invocă neconstituţionalitatea prevederilor art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2), art. 131^2 alin. (2) şi, respectiv, art. 131^4 , pe de o parte, pentru că obligaţia elaborării de metodologii cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite titularilor dreptului de autor şi drepturilor conexe, de către organismele de gestiune colectivă, echivalează cu un drept la iniţiativă legislativă, contrar dispoziţiilor art. 74 alin. (1) şi (2) din Constituţie, iar pe de altă parte, pentru că înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate este opozabilă tuturor utilizatorilor din domeniu, deşi nu au participat la negocieri.Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate, dat fiind faptul că natura operelor exploatate, ce face imposibilă autorizarea individuală pentru fiecare utilizator, justifică şi imposibilitatea participării la negocieri a fiecărui utilizator în parte. Importanţa socială a domeniului dreptului de autor a impus intervenţia statului, prin reglementarea unei proceduri speciale de stabilire şi negociere a remuneraţiilor aferente titularilor de drepturi, procedură ce se derulează cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, iar publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a metodologiilor negociate se face prin decizie a directorului general al acestui organism, astfel încât, având natura unui contract-cadru între părţi – legea părţilor, au aplicabilitate generală în domeniul reglementat.În opinia autoarei excepţiei, art. 131^2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie, deoarece părţile care nu au participat la negocieri nu au posibilitatea de a iniţia procedura arbitrajului, în cazul unui rezultat negativ al negocierilor purtate între organismele de gestiune colectivă şi utilizatori.Curtea constată însă că, potrivit prevederilor art. 131 alin. (2) lit. b) din actul normativ criticat, comisia de negociere este formată din câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, pe de o parte, şi câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori şi al primilor utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă în domeniu. Prin urmare, modalitatea de reprezentare a utilizatorilor asigură pe deplin un echilibru între interesele părţilor aflate în negociere. Este şi motivul pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea iniţierii arbitrajului doar pentru utilizatorii participanţi la negocieri, care, în mod obiectiv, se află într-o situaţie diferită de aceia ce nu au luat parte la negocieri, ceea ce justifică un tratament juridic distinct, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Pentru aceleaşi considerente este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia prevederile art. 131^2 alin. (10) şi ale art. 131^3 instituie o discriminare între utilizatorii care au negocieri individuale cu organismele de gestiune colectivă şi cei care nu au astfel de negocieri, respectiv între utilizatorii enumeraţi în mod limitativ în acest text de lege şi ceilalţi utilizatori.De altfel, Curtea constată că întreaga procedură de negociere a metodologiilor este constituţională, asigurând atât garantarea accesului la justiţie, prin instituirea căii de atac a apelului împotriva hotărârii arbitrale, cât şi controlul judecătoresc asupra unui act administrativ, deciziile Oficiului Român pentru Drepturi de Autor putând fi atacate la instanţa de contencios administrativ, ceea ce s-a şi întâmplat în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Împrejurarea că nu toţi utilizatorii pot uza de calea de atac a apelului prevăzută la art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996, deoarece nu au participat la negocieri, nu este de natură a califica textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 74 alin. (1) şi (2) referitoare la titularii dreptului la iniţiativă legislativă şi la domeniile ce nu pot face obiect al iniţiativei legislative, art. 77 – Promulgarea legii şi ale art. 78 – Intrarea în vigoare a legii, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. (1), art. 131^1 alin. (2), art. 131^2 alin. (2), (3), (10), art. 131^3 şi ale art. 131^4 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de Societatea Comercială „Prooptiki România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.698/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește