DECIZIE nr. 1.057 din 14 noiembrie 2007

referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România



Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/4628 din 30 octombrie 2007, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea formulată de 53 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea camerelor de comerţ din România, adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie.Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituţionalitate, cei 53 de deputaţi sunt următorii: Cristian Rădulescu, Miroşeanu Liviu Alexandru, Ionela Bruchental-Pop, Mircea Man, Gheorghe Barbu, Puzdrea Dumitru, Boagiu Anca Daniela, Nicolae Bara, Brânză William-Gabriel, Cosmin Gabriel Popp, Traian Constantin Igaş, Valeriu Tabără, Iulian-Gabriel Bârsan, Petru Movilă, Cornel Ştefan Bardan, Ghiorghioni Ionisie, Constantin Petrea, Ioan Dumitru Puchianu, Alexandru Mocanu, Gheorghe Albu, Graţiela Denisa Iordache, Daniel Ionescu, Ioan Oltean, Petre Străchinaru, Anca Constantinescu, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Petru Lificiu, Costică Canacheu, Cristian Ilie, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Aurel Olarean, Constantin Amarie, Dan Grigore, Monica Maria Iacob-Ridzi, Mugurel Liviu Sârbu, Laurenţiu Mironescu, Constantin Tudor, Dorin Liviu Nistoran, Văsioiu Horia, Radu-Cătălin Drăguş, Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, Gheorghe Sârb, Dănuţ Liga, Valentin Adrian Iliescu, Stelian Duţu, Radu Lambrino, Daniel Buda, Cezar-Florin Preda, Dumitru Becşenescu, Ion Gonţea, Petru Călian şi Marius Rogin.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.347 din 30 octombrie 2007 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.516A/2007.Prin această sesizare se solicită Curţii Constituţionale să constate că soluţiile legislative propuse prin art. 25 şi art. 26 ale Legii camerelor de comerţ din România sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:1) Potrivit prevederilor art. 25 din legea criticată, pot fi membri ai Camerei Naţionale: persoanele juridice constituite în temeiul Decretului-lege nr. 139/1990, cele înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ori în registrul patronatelor şi persoane fizice. Calitatea de membru în primul caz se obţine prin aderare, iar în celelalte două cazuri, în condiţiile statutelor proprii. Se precizează că, prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra neconformităţii prevederilor cuprinse în art. 25 din legea criticată cu dispoziţiile art. 40 din Constituţie, în sensul că prevederile de lege menţionate „nu ar intra sub incidenţa modalităţilor înscrise în conceptul de liberă asociere, din acest text nerezultând nici obligaţia comercianţilor de a se înscrie într-o asociere sau de a fi membri ai camerelor de comerţ”. Prin urmare, consideră autorii sesizării, atât prevederile art. 25 din Legea camerelor de comerţ din România, cât şi decizia Curţii Constituţionale se referă numai la dreptul de a se asocia al camerelor de comerţ teritoriale şi al celorlalţi membri, ele nu se referă şi la dreptul Camerei Naţionale de a se asocia ea însăşi, „ceea ce apare ca fiind neconstituţional”. Astfel, Camera Naţională este înfiinţată prin Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, ca organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, cu personalitate juridică şi caracter autonom, cu sediul în Bucureşti, şi este o entitate distinctă, continuatoarea de drept a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ceea ce presupune ca şi în raport cu aceasta să se aplice prevederile art. 40 din Constituţie, lucru pe care Curtea Constituţională nu l-a făcut în Decizia sa nr. 609 din 20 iunie 2007.Pe de altă parte, se arată că, întrucât în componenţa Camerei Naţionale intră persoane juridice, formate din persoane fizice (cetăţeni), şi persoane fizice (tot cetăţeni), "nu s-ar putea invoca faptul că prevederile art. 40 din Constituţie ar fi aplicabile doar cetăţenilor, nu şi persoanelor juridice.2) Prevederile art. 26 din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece ele instituie un regim discriminatoriu aplicabil unor persoane juridice sau persoane fizice aflate în situaţii analoage, şi anume membrilor Camerei Naţionale, cărora le conferă drepturi diferite de vot.Astfel, potrivit art. 26 din lege, statutul Camerei Naţionale se adoptă de adunarea generală doar cu votul majorităţii membrilor de drept, deşi, în conformitate cu art. 25 din aceeaşi lege, alături de membrii de drept din Camera Naţională pot face parte şi membri asociaţi şi membri onorifici. Legea elimină de la vot ultimele două categorii de membri fără nicio justificare, iar legea nu prevede că membrii de drept au un statut juridic diferit, aflându-se în situaţii diferite, faţă de celelalte categorii de membri, care să justifice o reglementare diferită, în favoarea membrilor de drept.În sprijinul sesizării, autorii evocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul că principiul egalităţii este încălcat atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau atunci când există o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite.În final, se arată că problematica expusă a mai fost examinată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007, însă cu o altă motivare.Autorii susţin că în considerentele deciziei s-a reţinut "absolut nemotivat" că "«în cauza de faţă este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridică», ceea ce este cu totul eronat, întrucât legea nu cuprinde reglementări diferite pentru fiecare categorie de membri, ci doar identificarea acestora în art. 25 din lege".În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.Reuniunea preşedinţilor camerelor de comerţ şi industrie teritoriale a trimis Curţii Constituţionale un memoriu înregistrat sub nr. 10.706 din 6 noiembrie 2007, prin care solicită respingerea sesizării de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională, fiind sesizată la data de 11 mai 2007 asupra neconstituţionalităţii Legii camerelor de comerţ din România, de către aceiaşi autori şi pentru aceleaşi motive, a respins sesizarea şi a constatat că legea este constituţională, prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, Legea camerelor de comerţ din România, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate.Aşa cum rezultă din conţinutul sesizării, critica de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 25 şi 26 din Legea camerelor de comerţ din România, care au următorul cuprins:– Art. 25 alin. (1): "Membrii Camerei Naţionale pot fi:a) membrii de drept, categorie alcătuită din persoane juridice a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin hotărâre a Guvernului emisă în baza Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, cu completările ulterioare; … b) membrii asociaţi, categorie alcătuită din persoane juridice înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor sau în Registrul patronatelor; … c) membrii de onoare, categorie alcătuită din persoane fizice. … (2) Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. a) se obţine prin aderare, odată cu intrarea în vigoare a prezentei legi. … (3) Calitatea prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c) se obţine în conformitate cu prevederile statutului propriu adoptat potrivit dispoziţiilor prezentei legi." … – Art. 26: "Camera Naţională este organizată şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu statutul propriu aprobat de adunarea generală, cu votul majorităţii membrilor de drept."Dispoziţiile din Constituţie considerate ca fiind încălcate prin textele criticate sunt cele cuprinse la art. 16 şi 40, al căror cuprins este următorul:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. … (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale." … – Art. 40: "(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale. … (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. … (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise." … Înainte de a examina fondul sesizării de neconstituţionalitate, Curtea observă că la data de 11 mai 2007 aceiaşi autori au mai sesizat Curtea Constituţională pentru a se constată că prevederile art. 25 alin. (1) şi ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România încalcă dispoziţiile art. 16 şi 40 din Constituţie, iar prin Decizia nr. 609 din 20 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 4 iulie 2007, instanţa de jurisdicţie constituţională a constatat că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Prin sesizarea supusă examinării, aceiaşi autori solicită pentru a doua oară constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 25 şi 26 din legea criticată, tot prin raportare la dispoziţiile art. 40 şi, respectiv, ale art. 16 din Constituţie. Curtea mai observă că, deşi autorii sesizării vizează neconstituţionalitatea art. 25 din lege, în realitate sunt criticate doar prevederile alin. (1) ale aceluiaşi articol, aşa cum rezultă şi din concluziile sesizării. Aşadar, Curtea reţine că obiectul prezentei sesizări îl formează dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi cele ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ şi industrie din România.Din examinarea criticii formulate, Curtea constată că în privinţa dispoziţiilor art. 26 sunt invocate aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi în sesizarea iniţială, iar în privinţa art. 25 alin. (1), reţine că sesizarea adaugă motive suplimentare de neconstituţionalitate, şi anume:a) nereglementarea dreptului Camerei Naţionale de a se asocia ea însăşi, prevedere contrară dispoziţiilor art. 40 din Constituţie; … b) stabilirea componenţei Camerei Naţionale din persoane fizice, pe de o parte, şi din persoane juridice, pe de altă parte, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice, de asemenea este contrară aceluiaşi articol din Constituţie. … Cu excepţia celor două motive arătate mai sus, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor de lege criticate prin Decizia nr. 609/2007, care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, este definitivă şi general obligatorie de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluţiei, considerentele precedentei decizii subzistă şi în cauza de faţă.I. Cu privire la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România, Curtea a statuat că dreptul de asociere este un drept fundamental, ce oferă cetăţenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere, în spiritul dispoziţiilor art. 40 din Constituţie. Exerciţiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea anumitor valori fundamentale. De asemenea, contrar celor susţinute de autorii sesizării, s-a constatat că dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România nu intră sub incidenţa dreptului de liberă asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 11 din Convenţie pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire şi de asociere.Curtea Constituţională constată că autorii sesizării susţin, în plus, că spre deosebire de dreptul camerelor teritoriale de a se asocia, legiuitorul nu a reglementat şi dreptul Camerei Naţionale de a se asocia ea însăşi. Or, legea reglementează posibilitatea camerelor teritoriale de a adera la Camera Naţională, acestea fiind persoane juridice recunoscute potrivit Decretului-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, aşa cum reiese din art. 2 al acestui act normativ. Curtea reţine că legiuitorul a reglementat dreptul camerelor teritoriale de a adera, în condiţiile legii, la Camera Naţională şi nu a reglementat dreptul de asociere, consacrat de dispoziţiile art. 40 din Constituţie. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere înfiinţarea Camerei Naţionale în temeiul dreptului de asociere, ar fi precizat în mod expres această modalitate.Cel de al doilea motiv invocat, faţă de prima sesizare, se referă la faptul că din componenţa Camerei Naţionale fac parte persoane juridice, care la rândul lor sunt formate din persoane fizice sau/şi persoane fizice în calitate de cetăţeni, ceea ce ar însemna să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor art. 40 din Constituţie.Or, persoanele fizice, indiferent din componenţa cărei camere de comerţ fac parte, au calitatea de comercianţi având în vedere dispoziţiile art. 24 din legea criticată, care prevăd că scopul înfiinţării lor este de a reprezenta, sprijini şi apăra interesele comunităţii de afaceri pe plan local, respectiv, pe plan naţional.II. Cu privire la pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa constantă, a statuat prin Decizia nr. 609/2007 că drepturile fundamentale reprezintă o constantă a personalităţii cetăţeanului, o şansă egală acordată fiecărui individ şi, din această cauză, dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privesc egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii distincte de subiecte colective de drept. Or, în cauza de faţă este vorba de 3 categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridică distinctă şi un statut juridic diferit.Curtea reţine că soluţia legislativă reglementată de art. 26 din lege, în sensul că organizarea şi desfăşurarea activităţii Camerei Naţionale au loc cu votul majorităţii membrilor de drept, este corectă, deoarece aceşti membri sunt camerele teritoriale de comerţ, direct interesate să ia decizii în domeniul activităţii comerciale. Membrii asociaţi, care reprezintă asociaţiile, fundaţiile şi patronatele, nu desfăşoară acte şi fapte de comerţ şi, ca urmare, acestea au doar un drept de vot consultativ, neputând lua astfel decizii într-un alt domeniu de activitate decât al lor. Nici membrii de onoare, persoane fizice, nu participă în calitate de comercianţi, dar datorită pregătirii lor profesionale contribuie la promovarea intereselor comunităţii de afaceri.Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia legea nu reglementează statutul juridic al fiecărei categorii de membri, întrucât acesta se stabileşte în cadrul statutelor proprii.Cât priveşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului la care se referă autorii, Curtea reţine că aceasta nu are relevanţă în cauză.Având în vedere considerentele expuse, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 11 lit. A.a), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi ale art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România sunt constituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 14 noiembrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește