DECIZIE nr. 1.055 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Creţu şi Mihai Creţu în Dosarul nr. 618/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Vasile Nica în Dosarul nr. 18.490/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 724D/2009 şi nr. 855D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 855D/2009 la Dosarul nr. 724D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorii excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 618/32/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Creţu şi Mihai Creţu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 18.490/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Nica cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul persoanei arestate sau deţinute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător şi de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, întrucât judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita proba cu martori sau alte probe necesare unei juste soluţionări a cauzei. Autorii excepţiei, Dumitru Creţu şi Mihai Creţu, consideră că dispoziţiile de lege criticate se află în contradicţie şi cu prevederile art. 62-67 şi ale art. 78 din Codul de procedură penală. Totodată, autorul excepţiei, Vasile Nica, formulează o serie de critici cu privire la modul de instrumentare a cauzei de către organele de urmărire penală.Curtea de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 354/2004, nr. 412/2004, nr. 440/2004, nr. 250/2008, nr. 770/2008 şi nr. 1.219/2008.Judecătoria Timişoara apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi nici dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 440/2004, nr. 301/2007, nr. 250/2008 şi nr. 770/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124, referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 5 paragraful 3 referitoare la dreptul persoanei arestate sau deţinute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător şi de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, şi Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În plus, în prezenta cauză, autorii excepţiei, Dumitru Creţu şi Mihai Creţu, invocă contradicţia dintre textul de lege criticat şi prevederile art. 62-67 şi ale art. 78 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi însă reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.De asemenea, eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală, la care face referire autorul excepţiei Vasile Nica şi care reprezintă, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţiapentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dumitru Creţu şi Mihai Creţu în Dosarul nr. 618/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Vasile Nica în Dosarul nr. 18.490/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește