DECIZIE nr. 1.053 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Catană în Dosarul nr. 1.445/183/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde avocatul Dan Ştefan Coşoveanu, apărător al autorului excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar au fost depuse note scrise de către Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 247/2005 de pe lângă Primăria Băileşti, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul autorului solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.445/183/2008, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Catană într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea textelor de lege criticate prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 44 şi 46, arătând că legiuitorul a prevăzut posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate numai în cazul în care terenul este liber de construcţii şi neafectat de lucrări de investiţii, în caz contrar nefiind reglementată acordarea de terenuri în compensare sau de despăgubiri. Astfel, invocă neconstituţionalitatea textului de lege criticat, prin lipsa reglementării pentru foştii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de despăgubiri, în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, deoarece este afectat de construcţii sau de lucrări de interes public.Tribunalul Dolj – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textele de lege criticate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Totodată, arată că modul de reglementare şi sfera persoanelor îndreptăţite la constituirea dreptului de proprietate privată reprezintă opţiunea legiuitorului, în deplină conformitate cu dispoziţiile constituţionale, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege. Consideră că dispoziţiile constituţionale ale art. 20 nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.Analizând excepţia, Curtea constată însă că obiect al acesteia îl constituie prevederile art. I pct. 13 din titlul I "Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următorul conţinut:– Art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005: „Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 8. – (1) Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase preluate de stat este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările ulterioare.””; … – Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001: „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.”;– Art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991: „Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.”Autorul excepţiei invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 46 privind dreptul la moştenire. Totodată, consideră că textele de lege criticate sunt contrare şi dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Art. I pct. 13 din titlul I "Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″ al Legii nr. 247/2005 conţine prevederi privind modificarea art. 8 din Legea nr. 10/2001. Critica de neconstituţionalitate priveşte art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 217 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, prin Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, şi prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară şi a constatat că textul criticat nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, Curtea a constatat, în aceleaşi decizii, că textul de lege criticat exclude de sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilan la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin legi speciale, prin aceasta necontravenind sub niciun aspect dreptului constituţional la moştenire.Nici susţinerea potrivit căreia aceste prevederi ar contraveni principiului constituţional al ocrotirii şi garantării proprietăţii nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenţa cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, Curtea reţine că prin Decizia nr. 192 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, a constatat că acestea sunt conforme atât cu dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi, cât şi cu art. 44 din Legea fundamentală, privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.Soluţia acestei decizii este valabilă şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că autorul nu formulează o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de prevederile Convenţiei, ci doar invocă încălcarea ei. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate instanţei de contencios constituţional trebuie motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 13 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Dumitru Catană în Dosarul nr. 1.445/183/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește