DECIZIE nr. 1.052 din 14 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arteca Jilava” – S.A. din comuna Jilava, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspunde, personal şi asistat, partea Aurelian Florea, celelalte părţi fiind reprezentate de apărător ales. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, atât autorul, cât şi celelalte părţi au depus concluzii scrise, prin care se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv respingerea acesteia.Cauza este în stare de judecată.Avocatul prezent solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele expuse, pe larg, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Arteca Jilava” – S.A. din comuna Jilava, judeţul Ilfov, într-o cauză civilă ce are ca obiect o obligaţie de a face, respectiv pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, reglementând obligaţia de înstrăinare a imobilelor reclamate în cauză, instituie un tratament discriminator şi inechitabil în raport cu alte persoane care sunt proprietare ale unor bunuri ce nu intră sub incidenţa Legii nr. 85/1992. Totodată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, susţine că trebuie să existe un just echilibru între respectarea drepturilor individuale şi asigurarea interesului general al societăţii. În acest sens, arată că respectarea dreptului de proprietate impune plata către proprietarul deposedat a unei indemnizaţii reprezentând valoarea reală a bunului. Or, în cazul imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 85/1992, vânzarea acestora se face cu mult sub preţul pieţei. În acest mod, consideră că se aduce atingere dreptului de proprietate privată, textele de lege criticate fiind contrare dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale care îl consacră. Arată că obligaţia de asigurare a unui nivel de trai decent, precum şi asigurarea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii aparţin statului, iar nu subiectelor de drept privat. Totodată, susţine că, datorită schimbării unor împrejurări economico-sociale, în special aderarea la Uniunea Europeană, Curtea Constituţională trebuie să revină asupra jurisprudenţei sale cu privire la textele de lege criticate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în această materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (4) şi art. 10 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 633/2008 şi nr. 716/2008. Totodată, apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 47 şi 56 nu au incidenţă în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora:– Art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992: „Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. […]Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992. […]”;– Art. 10 din Legea nr. 85/1992: „În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate pe cote-părţi de construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuinţa şi spaţiul cu altă destinaţie.Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii, aşa cum a fost determinat prin autorizaţia de construire sau prin fişele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.Pentru persoanele care dobândesc locuinţele în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub formă de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toată durata existenţei clădirii.Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 şi 4 se determină pe cote, proporţional cu suprafaţa construită a locuinţelor şi a spaţiilor cu altă destinaţie."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1), (2) teza întâi, (3), (4), (8) şi (9) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitoare la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, ale art. 56 alin. (3) privind contribuţiile financiare şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Totodată, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind garantarea proprietăţii, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii prevederilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 368 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008, şi nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.Curtea a statuat, în esenţă, că prin Legea nr. 85/1992 a fost consacrată o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri au fost construite locuinţele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este o obligaţie în rem (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere şi nici o naţionalizare, de asemenea, nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului obligă să se vândă locuinţele la un preţ inferior valorii de circulaţie pe piaţa liberă, Curtea a reţinut că acest aspect nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles să stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor, în sens contrar dreptul acestora devenind iluzoriu.Considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 şi art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arteca Jilava” – S.A. din comuna Jilava, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește