DECIZIE nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Navol” – S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, în conformitate cu concluziile formulate în scris.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 593/116/2006, Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Navol” – S.A. în cauza ce are ca obiect judecarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 24 alin. (1), art. 124 şi art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât reglementează posibilitatea judecătorului-sindic de a nu suspenda judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Autorul excepţiei critică şi „arbitrarul normei dispositive (va putea să nu dispună)”, care contravine principiului potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.O altă critică de neconstituţionalitate constă în susţinerea că prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 45, 53, 135 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ale art. 6 paragraful 1, ale art. 13, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Se apreciază că măsura suspendării de la tranzacţionare a acţiunilor societăţilor listate cu începere de la data comunicării către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, până la data admiterii planului de reorganizare, respectiv până la intrarea în faliment, reprezintă o încălcare a exercitării dreptului de proprietate al acestor societăţi.Se susţine că, faţă de aceste încălcări ale textelor constituţionale, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 ar trebui reformulat astfel încât să înlăture echivocul şi să permită majorarea capitalului social al debitorului în orice moment al procedurii.Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât suspendările prevăzute de reglementările criticate, apreciate ca fiind neconstituţionale, sunt reguli excepţionale, aplicabile restrictiv.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În esenţă, se arată că atât prevederile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, cât şi cele ale art. 43 alin. (1) din aceeaşi lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt constituţionale. Se arată că sunt respectate atât prevederile din Constituţie, cât şi cele din dispoziţiile internaţionale, invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu următorul conţinut:– Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006: „Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.”– Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006: „Ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare, acţiunile societăţilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă de la tranzacţionare cu începere de la data primirii comunicării de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:În legătură cu susţinerea că art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale, precum şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care prevăd dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că este neîntemeiată.Prin Decizia nr. 293 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, şi prin Decizia nr. 478 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 25 iunie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 şi a reţinut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituţie. Totodată, s-a constatat că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, această reglementare corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară acestei proceduri, fără a leza în niciun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România.Prin Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Având în vedere această jurisprudenţă, Curtea reţine că sunt respectate principiile constituţionale înscrise la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, sunt respectate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, prin prevederea că „judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei”, nu instituie o procedură inechitabilă, ci doar o diferenţă de regim impusă în vederea îndeplinirii cu celeritate a procedurii insolvenţei.În privinţa celorlalte texte constituţionale invocate de autorul excepţiei, şi anume art. 24 alin. (1) şi art. 124, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, prin invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135 privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietăţii, Curtea reţine, de asemenea, că este neîntemeiată.Dispoziţiile legale criticate care prevăd suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţilor listate nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie şi nici cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Chiar dacă măsura suspendării atrage o limitare a dreptului de proprietate al debitorului şi acţionarilor acestuia, aceleaşi dispoziţii constituţionale prevăd că legiuitorul poate să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Iar suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor societăţilor emitente, ca urmare a deschiderii procedurii, până la data confirmării planului de reorganizare, corespunde tocmai scopului Legii nr. 85/2006, şi anume acela de a institui o procedură pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăţi fie prin reorganizarea societăţii sau prin lichidarea unor bunuri ale debitorului până la acoperirea pasivului, fie prin faliment.Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că măsura suspendării de la tranzacţionare nu instituie un tratament discriminatoriu. Existenţa unor condiţii speciale, corespunzătoare procedurii insolvenţei, în comparaţie cu un litigiu comercial comun, impune instituirea unui regim juridic specific care să asigure redresarea comerciantului debitor şi recuperarea creanţelor. Astfel, stabilirea acestei măsuri respectă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2).Întrucât, prin reglementarea măsurii suspendării nu se restrânge exercitarea unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale cetăţenilor, ci, aşa cum s-a mai arătat, se instituie unele măsuri procedurale specifice domeniului de reglementare al Legii nr. 85/2006, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.De asemenea, măsura prevăzută de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care are ca scop garantarea integrităţii patrimoniului debitorului şi protejarea investitorilor şi a altor parteneri contractuali ai debitorului, este de natură să satisfacă cerinţele constituţionale ale art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a).În sfârşit, Curtea reţine că, faţă de criticile formulate, celelalte reglementări internaţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) şi art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Navol” – S.A. în Dosarul nr. 593/116/2006 al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește