DECIZIE nr. 1.048 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”, excepţie ridicată de Iulia Para în Dosarul nr. 832/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că textul de lege criticat este constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 832/325/2009, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 100 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”. Excepţia a fost ridicată de Iulia Para într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie, întrucât, din exigenţele textului, rezultă că sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce se aplică automat, fără ca persoana interesată să aibă posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru a cenzura doar această măsură, nu şi sancţiunea principală constând în amenda contravenţională. Cu alte cuvinte, dacă o persoană este nemulţumită doar de aplicarea sancţiunii complementare, nu o poate contesta separat în justiţie.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea de a solicita instanţei ca, în cadrul plângerii contravenţionale, să analizeze în mod distinct şi legalitatea aplicării acesteia.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor încheierii de sesizare şi din notele scrise ale autorului excepţiei, prevederile art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 100 alin. (3) lit. g): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…)g) neprezentarea la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate reprezintă norme prin care legiuitorul conferă caracter de contravenţie unui comportament pe care îl apreciază ca fiind de natură să prezinte un anumit grad de pericol social şi stabileşte sancţiunile corespunzătoare. Astfel, neprezentarea conducătorului de autovehicul sau tramvai la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, persoana nemulţumită de sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie are deschisă calea plângerii la instanţa de judecată. Dar nicio prevedere din cuprinsul textului de lege criticat nu conduce la concluzia că petentul nu îşi poate formula plângerea în aşa manieră încât să evidenţieze intenţia sa de a contesta doar sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul sau tramvai. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiţie, pe care autorul excepţiei o argumentează apelând la o interpretare restrictivă a dispoziţiei legale supuse controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Iulia Para în Dosarul nr. 832/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește