DECIZIE nr. 1.048 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al Judecătoriei Lieşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a solicitat amânarea judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător ales.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, arătând că de la data invocării excepţiei şi până în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, apreciind că aceasta nu este temeinic motivată, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece aspectele înfăţişate de autorul excepţiei privesc situaţia de fapt din dosar, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr.243/838/2007, Judecătoria Lieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Costache Trandafir într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 22 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) raportate la primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "este posibil de a fi supus unei sancţiuni penale, în condiţiile în care a dispus liber de un bun aflat în proprietatea sa privată".Judecătoria Lieşti nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal nu numai că nu încalcă art. 44 şi 136, dar constituie chiar o reflectare a acestor dispoziţii constituţionale pe planul dreptului penal. De asemenea, consideră că invocarea încălcării prevederilor art. 22 din Constituţie este lipsită de temei.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 22 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conţinut: "Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea, raportate la primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii în cauză.În speţă, conform susţinerilor autorului excepţiei, acesta consideră că "prin trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzute de dispoziţiile art. 217 alin. 1 din Codul penal este posibil de a fi supus unei sancţiuni penale, în condiţiile în care a dispus în mod liber de un bun aflat pe proprietatea sa privată, deşi în Constituţie se precizează clar că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de proprietar". Apreciază că se află într-o astfel de situaţie întrucât "a fost trimis în judecată pentru că, prin forţă fizică, a dărâmat un perete de la o construcţie nouă, aflată pe proprietatea sa".Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci se referă la aplicarea şi interpretarea legii, sarcină care excedează competenţei Curţii Constituţionale, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Costache Trandafir în Dosarul nr. 243/838/2007 al Judecătoriei Lieşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește