DECIZIE nr. 1.046 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Neculai Vânzariuc şi Luminiţa Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că textele de lege ce formează obiectul acesteia nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate în motivarea criticii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 512/40/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007. Excepţia a fost ridicată de Neculai Vânzariuc şi Luminiţa Vânzariuc într-o cauză având ca obiect pretenţii, aflată în stadiul procesual al recursului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, prin care exproprierea este permisă doar pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii. Autorii excepţiei precizează în acest sens că, din cauza amplasării pe terenul lor a unor stâlpi de electricitate, nu mai pot exercita atributele dreptului de proprietate privată asupra acestuia.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate se circumscriu regimului constituţional al proprietăţii private.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, având următorul conţinut:"(4) Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului. (…)(7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin mai multe decizii a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, statuând, în esenţă, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De aceea, prin prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, acesta nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Mai mult, Curtea a arătat că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, sau Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009.De asemenea, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 41 alin. (7) din Legea nr. 13/2007 prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, stabilind cu acel prilej că înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată prin deciziile amintite şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Neculai Vânzariuc şi Luminiţa Vânzariuc în Dosarul nr. 512/40/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește