DECIZIE nr. 1.043 din 9 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 2.568/55/2008 al Judecătoriei Arad – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.568/55/2008, Judecătoria Arad – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţia invocată de Gheorghe Stancu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că se încalcă accesul la o justiţie imparţială prin stabilirea competenţei de judecată în favoarea judecătoriei, întrucât cercetările au fost făcute de către un judecător egal în grad cu cel care judecă contestaţia şi nu este normal ca magistratul de la judecătorie să poată infirma încheierea dată de judecătorul de la penitenciar. Această modalitate de desfăşurare a procesului penal este, în opinia autorului excepţiei, contrară egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dreptului la un proces echitabil.Judecătoria Arad – Secţia penală apreciază că excepţia invocată este nefondată. Arată că "este greşită aprecierea că judecătorul, care a soluţionat prin încheiere plângerea, este egal în grad cu cel care judecă contestaţia, întrucât judecătorul nu poate fi confundat cu o instanţă judecătorească. Justiţia se realizează prin instanţa judecătorească şi, atâta timp cât instanţa întruneşte criteriile de imparţialitate, nu se poate vorbi de o justiţie imparţială".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, potrivit căruia „Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii”.În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea, prin textele de lege criticate, a liberului acces la justiţie. În acest sens Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, că persoana condamnată are, atât în acord cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acesteia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia „Pilla contra Italiei” din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse.Faptul că instanţa competentă pentru judecarea contestaţiei împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este judecătoria nu este de natură să aducă atingere egalităţii în drepturi şi accesului la o justiţie imparţială, deoarece justiţia este guvernată de aceleaşi principii, statuate de prevederile art. 124 din Constituţie – unicitate, imparţialitate, egalitate pentru toţi – indiferent de instanţa judecătorească prin care aceasta se înfăptuieşte.În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 622 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 2.568/55/2008 al Judecătoriei Arad – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește