DECIZIE nr. 1.043 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 969 din Codul civil şi art. 129 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială „Lactis” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 24.689/245/2006 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 24.689/245/2006, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 969 din Codul civil şi art. 129 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială „Lactis” – S.A. din Iaşi în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate, întrucât „permite instanţei de judecată emiterea unei ordonanţe privind somaţia de plată doar în baza unei examinări, fără a intră în fondul cauzei”. În aceste condiţii, acţiunea în anulare este lipsită de eficienţă, rezumându-se la aceleaşi aspecte arătate, ceea ce contravine art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Art. 4 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, care dă posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor părţilor, încalcă, în opinia autoarei excepţiei, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, iar, „prin emiterea şi punerea în executare a unui titlu executoriu în urma unui proces sumar, încalcă şi dreptul de proprietate”. Art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă dreptul la apărare şi dreptul de proprietate, deoarece expresia „lămuriri şi explicaţii” conţinută de acesta „este neclară şi susceptibilă de îngrădirea dreptului la apărare”. Art. 8 din aceeaşi ordonanţă încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul de proprietate, deoarece prevede o singură cale de atac, creând „o situaţie de inegalitate între debitorul din procedura somaţiei de plată şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun”. Referitor la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că încalcă dreptul la un proces echitabil, prin aceea că permite cenzurarea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată.Judecătoria Iaşi, însuşindu-şi concluziile formulate în cauză de pârâta-creditoare Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că, deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, raportate la art. 969 din Codul civil şi art. 129 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, criticile formulate de autoarea excepţiei vizează numai art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, precum şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.Aşa fiind, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa cu privire la constituţionalitatea art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.Textele din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 criticate au următorul cuprins:– Art. 1 – "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."; … – Art. 4 alin. (2) – "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.";– Art. 6 – "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată. … (3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor. … (4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire."; … – Art. 8 – "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. … (3) abrogat … (4) Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător. … (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă." … Prevederile din Legea nr. 47/1992 criticate au următorul cuprins:– Art. 29 alin. (6) -"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Asupra constituţionalităţii art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi răspunzând unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 244 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 173 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau Decizia nr. 198 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003, prin care, pentru considerentele acolo reţinute, Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate.II. De asemenea, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea stabilind, prin numeroase decizii, că acestea sunt constituţionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Curtea a statuat că prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei mai sus menţionate, soluţiile pronunţate de Curte cu acele prilejuri, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială „Lactis” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 24.689/245/2006 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește