DECIZIE nr. 1.039 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aviroms Rent a Car” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.748/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Hugo Vitzman, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales cu delegaţie la dosarul cauzei. Lipseşte partea Ministerul Administraţiei şi Internelor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei. Aceasta reiterează argumentele expuse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei. Precizează că textele de lege criticate cuprind definiţii legale ale termenilor utilizaţi şi stabilesc condiţiile de organizare şi desfăşurare a unor activităţi economice, fără să contravină dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea criticii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.748/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Aviroms Rent a Car" – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi ale art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003, prin care se impun perceperea şi plata anticipată a serviciului de închiriere/de transport în regim de închiriere, reprezintă o restricţionare gravă a drepturilor consfinţite de art. 45 şi art. 135 din Constituţie. Aceasta, deoarece este reglementată imixtiunea statului într-un raport de drept privat, prin împiedicarea libertăţii părţilor de a negocia data plăţii unui serviciu ce urmează să fie prestat. În plus, impunerea plăţii anticipate a serviciului de închiriere având ca obiect autovehicule se aplică doar activităţii de închiriere şi reprezintă o obligaţie de plată a unui serviciu încă neprestat, de care consumatorul încă nu a beneficiat. În plus, necunoscându-se numărul de kilometri ce urmează a fi parcurşi, este imposibilă plata anticipată a serviciului la momentul închirierii. Dispoziţiile art. 4 alin. (3), art. 9 alin. (1) lit. e) pct. 2 şi ale art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38/2003 restricţionează libertatea economică şi libertatea comerţului, întrucât obligă operatorul economic să deţină autovehiculul exclusiv pe baza unui act translativ de proprietate sau a unui contract de leasing, deşi legislaţia în vigoare prevede multiple modalităţi de transmitere a dreptului de folosinţă. În sfârşit, prevederile art. 9 alin. (1) lit. e) pct. 1 din Legea nr. 38/2003, care impun deţinerea în proprietate sau în regim de închiriere a spaţiului de parcare utilizat în cadrul activităţii de transport, limitează libertatea economică şi contractuală a operatorului economic, care ar putea exercita, de pildă, şi un drept de folosinţă, de uzufruct sau de comodat asupra spaţiului respectiv.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că se impune admiterea excepţiei, prin textele de lege criticate fiind limitat accesul liber al persoanei la o activitate economică, fără să fie îndeplinite cerinţele impuse de art. 53 din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere sunt constituţionale, deoarece condiţiile astfel reglementate nu sunt de natură să îngrădească libertatea economică şi contractuală a unei persoane, drepturi garantate, de altfel, „în condiţiile legii”. Totodată, activitatea de transport în regim de închiriere prezintă interes public prin însuşi specificul ei, astfel că exigenţele legale avute în vedere pentru organizarea şi funcţionarea acestei activităţi economice constituie criterii obiective care se impun în scopul protejării interesului public.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificată şi completată prin Legea nr. 265/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007, care au următorul conţinut:– Art. 1^1 lit. ab) şi ac): "În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: (…)ab) transport în regim de închiriere – serviciu de transport public de persoane realizat de transportatori autorizaţi cu autoturisme cu conducători auto, puse la dispoziţia clienţilor pe bază de contract de închiriere tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a contractului; … ac) serviciu de închiriere – serviciu de transport public realizat de operatori economici autorizaţi care pun la dispoziţia unor clienţi autoturisme fără conducător auto, pe bază de contract, cu plata anticipată a contractului de închiriere;"; … – Art. 4 alin. (2) şi (3): "(2) Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport public de persoane asigurat contra cost, pe bază de contract, achitat integral şi realizat în condiţiile prezentei legi.(3) Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se realizează numai cu autovehicule deţinute de către transportatorii autorizaţi, cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing."; … – Art. 9 alin. (1) lit. e): "(1) Autorizaţia de transport în regim de taxi sau autorizaţia de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localităţii sau primăriei municipiului Bucureşti de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei documentaţii care trebuie să conţină următoarele: (…)e) dovada îndeplinirii capacităţii financiare, respectiv: … 1. declaraţie pe propria răspundere a transportatorului că poate asigura spaţiile necesare pentru parcarea tuturor autovehiculelor cu care va desfăşura transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, spaţii deţinute în proprietate sau prin contract de închiriere;2. declaraţie pe propria răspundere a transportatorului că acesta deţine sau are capacitatea financiară de a deţine un număr de autovehicule, pe tipuri, în proprietate sau în temeiul contractelor de leasing, pe care le va utiliza în realizarea serviciului de transport, precizând care sunt criteriile de departajare stabilite la art. 142 alin. (6) pe care le poate îndeplini, pe fiecare autovehicul şi pe numere de circulaţie, dacă este posibil.";– Art. 11 alin. (1) lit. b): "(1) Autorizaţia taxi sau orice copie conformă a autorizaţiei de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare, dacă a fost atribuită în cadrul procedurii de atribuire a gestiunii serviciului, stabilită în condiţiile prezentei legi, după depunerea următoarelor documente în copie: (…)b) certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a autovehiculului din care să rezulte că acesta este deţinut de către transportatorul autorizat respectiv în proprietate sau în temeiul unui contract de leasing."; … – Art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b): "(1) Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport public de persoane, executat cu un autoturism cu conducător auto, pus la dispoziţia clientului pe bază de contract pentru efectuarea serviciului, tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a prestaţiei contractate, pe bază de documente fiscale, conform prezentei legi. Transportul în regim de închiriere se realizează pe orice traseu, la cererea expresă a clientului, cu obligaţia revenirii autovehiculului în localitatea de autorizare după efectuarea transportului respectiv, conform contractului. Conducătorul auto trebuie, obligatoriu, să deţină atestat profesional şi să fie angajat al transportatorului autorizat. (_)(6) Pentru executarea serviciului de transport în regim de închiriere, la bordul autoturismului trebuie să existe: (…) … b) documentul fiscal cu regim special valabil privind plata anticipată a întregului transport contractat; (_) … (7) Pentru executarea serviciului de închiriere de autoturisme, la bordul autoturismului trebuie să existe copia conformă a certificatului de înmatriculare emis de registrul comerţului, eliberată, la cerere, de către autoritatea de autorizare pentru o durată de 5 ani. Copia conformă este valabilă în prezenţa următoarelor documente sau însemne, respectiv (…) … b) asigurarea persoanelor şi a bunurilor acestora pentru riscuri ce cad în sarcina transportatorului autorizat;". … Autorul excepţiei susţine că textele indicate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 45 – Libertatea economică, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 – Economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Legea nr. 38/2003, atât serviciul de închiriere a unui autoturism fără şofer, cât şi transportul în regim de închiriere fac parte din categoria serviciilor publice, cărora legiuitorul a înţeles să le acorde o reglementare specială, impusă de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui cadru unitar pentru desfăşurarea acestora, iar, pe de altă parte, a unei calităţi corespunzătoare standardelor unui transport civilizat şi în condiţii de siguranţă. Curtea observă că textele de lege criticate nu contravin, prin ele însele, dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de acces liber la o activitate economică şi nici celor referitoare la economia de piaţă a României, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. Curtea reţine că libertatea economică, statuată de art. 45 din Legea fundamentală, nu este o libertate absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Or, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei dau expresie obligaţiei statului de a impune reguli de disciplină economică menite să creeze un cadru adecvat desfăşurării activităţilor la care se referă textele de lege criticate, prin impunerea anumitor exigenţe pe care cei care doresc să presteze un astfel de serviciu public trebuie să le îndeplinească.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1^1 lit. ab) şi ac), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) lit. e), art. 11 alin. (1) lit. b), art. 25 alin. (1), alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aviroms Rent a Car” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.748/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește