DECIZIE nr. 1.039 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Denndorf International” – S.R.L. din Făgăraş în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, respinge cererea prin care autorul excepţiei solicită acordarea unui nou termen de judecată.Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public arată că, ulterior sesizării Curţii, Codul de procedură fiscală a fost republicat, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În continuare, făcând referire la Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Denndorf International” – S.R.L. din Făgăraş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin adăugarea unei condiţii suplimentare, aceea a depunerii cauţiunii, în cazul cererii de suspendare a actului administrativ fiscal, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie. În măsura în care cuantumul sumei datorate este deosebit de important, debitorul se află în imposibilitatea de a achita cauţiunea impusă de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula cerere de suspendare a actului administrativ fiscal în condiţiile Legii nr. 544/2005.Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ arată că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt relevante în cauză, acestea referindu-se la egalitatea cetăţenilor atât în faţa legii, cât şi înaintea autorităţilor publice, şi nu la egalitatea cetăţenilor în raport cu autorităţile publice. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Se constată o identitate de raţiune a legiuitorului atât în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care instituie obligaţia depunerii unei cauţiuni până la soluţionarea contestaţiei la executare, cât şi în cazul prevăzut de art. 185 din Codul de procedură fiscală, care se referă la cererea de suspendare a executării titlului de creanţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Fixarea unei cauţiuni din suma contestată nu este de natură să obstrucţioneze accesul liber la justiţie, aceasta constituind o garanţie în vederea evitării abuzului de drept, exercitarea cu rea-credinţă a contestaţiei la executare determinând tergiversarea soluţionării cauzelor şi, implicit, amânarea realizării creanţelor bugetare.Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Legea fundamentală şi în celelalte legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. De asemenea, arată că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Astfel, consacrând suspendarea facultativă a executării, iar nu o suspendare de drept, şi instituind condiţia depunerii cauţiunii, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea exercitării cu rea-credinţă a contestaţiei la executare, formulată exclusiv în scopul tergiversării executării.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu următorul cuprins: „(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, a statuat că Legea fundamentală, consacrând dreptul de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură, în privinţa exercitării acestui drept. Condiţionarea suspendării executării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanţelor lor. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Denndorf International” – S.R.L. din Făgăraş în Dosarul nr. 1.477/62/AF/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește