DECIZIE nr. 1.038 din 9 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Miron-Victor Panaitescu în Dosarul nr. 30.184/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 30.184/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Miron-Victor Panaitescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc termene înăuntrul cărora pot fi invocate încălcări ale dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, apreciate drept nulităţi relative. De asemenea, art. 337 din Codul de procedură penală este neconstituţional, deoarece oferă doar procurorului posibilitatea să ceară extinderea procesului penal cu privire la altă persoană, în situaţia în care, în cursul judecăţii, se descoperă date cu privire la participarea acesteia la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, pusă în sarcina inculpatului. Inculpatul, neavând acest drept legal, este lipsit de beneficiile unui proces echitabil, el fiind una dintre părţile din procesul penal, interesată în antrenarea răspunderii penale şi a altei persoane participante la fapta penală cu judecarea căreia instanţa a fost investită.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând considerentele care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 197 alin. 4: "Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.";– Art. 337: "În cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod corespunzător."Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 197 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedură penală, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de critici similare.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 403 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 3 august 2005, Curtea a statuat că instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, a unor termene privind invocarea încălcării dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal (cu excepţia încălcărilor vizând dispoziţiile prevăzute de art. 197 alin. 2 din acelaşi cod) este menită să asigure soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanţă cu exigenţele constituţionale ale dreptului la un proces echitabil.De asemenea, prin Decizia nr. 762 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, reţinând că procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este în concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit căruia, „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”. Corespunzător acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptăţit să ceară extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare. Această simetrie juridică respectă accesul liber la justiţie şi se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Mai mult, prin Decizia nr. 484 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 28 iunie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de procedură penală, a reţinut că, în situaţia în care procurorul nu formulează o cerere de extindere a procesului penal, partea interesată poate sesiza organele de urmărire penală, în temeiul art. 221 „Modurile de sesizare”, respectiv art. 279 „Organele cărora li se adresează plângerea” din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la justiţie şi, în mod corespunzător, toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării dreptului la apărare şi al îndeplinirii exigenţelor privind înfăptuirea justiţiei.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 4 şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Miron-Victor Panaitescu în Dosarul nr. 30.184/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește