DECIZIE nr. 1.038 din 9 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 7.621/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, la cererea reprezentantului autorului excepţiei, pentru a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 9 iulie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.621/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Maria Di Valentin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece restrânge sensul noţiunii de "lege" la acela de "lege în sens formal" şi că atribuie instanţelor de drept comun competenţa de a sustrage legile "în sens material", cum ar fi jurisprudenţa constantă a instanţelor judecătoreşti, de la controlul de constituţionalitate.La termenul de judecată a excepţiei, în şedinţa publică, precum şi în concluziile scrise depuse ulterior la dosarul cauzei, s-a mai susţinut că, în realitate, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost ridicate două excepţii de neconstituţionalitate: o excepţie substanţială, cu privire la care Curtea Constituţională nu a fost sesizată, şi o excepţie "vehicul", care a fost înaintată Curţii Constituţionale. Excepţia substanţială, având ca obiect "practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal, inaugurată prin Decizia nr. 2.307 din 4 iunie 2008", se fundamentează pe dispoziţiile art. 20 din Constituţie, care permit Curţii Constituţionale ca, în temeiul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, să examineze legea atât în sens formal, cât şi material, în aceasta din urmă accepţiune a legii intrând şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care contrazice deciziile Curţii Constituţionale. În concluzie, se solicită "admiterea ambelor excepţii de neconstituţionalitate".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.În plus, în susţinerile orale din şedinţa publică, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul Curţii Constituţionale, s-a mai invocat şi excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect "practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal, inaugurată prin Decizia nr. 2.307 din 4 iunie 2008". În ceea ce priveşte această excepţie, Curtea constată că nu a fost legal sesizată, întrucât, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă numai "asupra excepţiilor de neconstituţionalitate […] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial" iar, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi […]”.Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.[…] (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."Se susţine că aceste prevederi legale sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză. Astfel, printr-o serie de decizii, aşa cum sunt Decizia nr. 690 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 3 februarie 2006 şi Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, pentru considerentele acolo reţinute, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea.De altfel, prin criticile formulate în prezenta cauză se solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, apreciate de autorul excepţiei ca având un caracter restrictiv. Asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 7.621/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește