DECIZIE nr. 1.037 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Weiqun în Dosarul nr. 4.271/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei. Aceasta arată, prin interpret, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu protejează viaţa de familie. Precizează, în acest sens, că ea nu a primit drept de şedere, astfel că nu poate rămâne în România, alături de soţul şi copilul său, care se află în mod legal pe teritoriul statului român.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.271/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Zhang Weiqun într-o cauză având ca obiect acordarea regimului tolerării şederii acesteia pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţionează explicit motivul vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, iar noţiunile "motive obiective" şi "împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" sunt prea vagi şi imprecise.Autoarea excepţiei precizează că este însărcinată, iar prin refuzul acordării regimului tolerării este pusă în situaţia de a fi returnată în ţara de origine şi despărţită de concubinul său. Arată că noţiunea de familie trebuie înţeleasă în sens larg, în conformitate cu practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, neputând fi limitat doar la familia fondată pe căsătorie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită modificarea soluţiei legislative consacrate de textul de lege criticat, în sensul reglementării mai clare şi mai precise a unor termeni sau sintagme.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut:– Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."; … – Art. 103 lit. f): "Străinii prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (…)f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceştia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective." … În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă familială şi privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale şi din perspectiva unor critici identice, prin Decizia nr. 75 din 21 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 23 februarie 2010, prin Decizia nr. 112 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, sau prin Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009. Cu acele prilejuri, a statuat, în ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, că este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor „motive obiective” care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999). Totodată, referitor la dispoziţiile art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea a reţinut că acestea oferă străinilor şansa de a le fi tolerată rămânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, dacă autoritatea competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv necesară. În plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrări pot fi contestate în faţa instanţei de judecată, care va putea înlătura eventualul refuz nejustificat de acordare a tolerării. În plus, Curtea a observat că textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de natură să avantajeze destinatarul normei.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zhang Weiqun în Dosarul nr. 4.271/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește