Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 748 din 5 noiembrie 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Marin în Dosarul nr. 2.503/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi de Adrian Daieanu în Dosarul nr. 8.617/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea Banca Comercială Română – S.A. Bucureşti a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.025D/2008 şi nr. 1.028D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.028D/2008 la Dosarul nr. 1.025D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.239 din 3 aprilie 2008 şi Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.503/1/2008 şi nr. 8.617/4/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ion Marin şi Adrian Daieanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 124 alin. (2), precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7, 10 şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece se creează o situaţie mai grea inculpatului achitat, prin aceea că se dezechilibrează raportul de egalitate a armelor dintre acuzare şi apărare. În opinia autorului audierea inculpatului reprezintă un instrument inchizitorial suplimentar pe care textul de lege nu îl justifică prin nicio necesitate legată de atingerea scopului procesului penal.De asemenea, prevederile legale menţionate încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), deoarece inculpatul condamnat la fond nu mai poate fi audiat şi în faţa instanţei de apel. În plus, textul de lege lasă impresia că rolul instanţelor de judecată este numai acela de a condamna, deoarece numai în acest mod se poate explica deosebirea făcută de legiuitor, atâta vreme cât obligă instanţa de apel la reaudierea inculpatului achitat, ca şi când, în această situaţie, s-ar prezuma că instanţa fondului a greşit.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, Curtea Constituţională neputându-se substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite de lege.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este fondată dacă se interpretează în sensul că obligaţia instanţei de apel de ascultare a inculpatului este limitată numai la situaţia inculpaţilor ce nu au fost ascultaţi de instanţa de fond sau a celor care, deşi ascultaţi, nu au fost condamnaţi. În acest fel, dispoziţiile legale sunt neconstituţionale prin raportare la art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul nu instituie imposibilitatea ascultării inculpatului, întrucât, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanţa verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricăror probe noi administrate în faţa sa, printre acestea regăsindu-se şi declaraţia inculpatului. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel părţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.Avocatul Poporului mai arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie ori celor referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.În sfârşit, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate, instituind reguli procedurale privind judecarea apelului, se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, prin reglementarea contestată se instituie garanţii de natură să asigure respectarea dreptului la un proces echitabil. În plus, dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conţinut: "Cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Marin în Dosarul nr. 2.503/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală şi de Adrian Daieanu în Dosarul nr. 8.617/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-