DECIZIE nr. 1.035 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 2.573/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.Având cuvântul, Alexandru Rădulescu solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată, reiterând pe larg motivele expuse în faţa instanţei de judecată. Depune concluzii scrise în sensul celor arătate.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.573/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Alexandru Rădulescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţă, următoarele: art. 4 şi 5 din Legea nr. 275/2006 sunt neconstituţionale întrucât, datorită acestora, legea, în ansamblul ei, „devine omisivă”, încălcând astfel prevederile constituţionale ale art. 1 privind statul român; protecţia martorului, prin dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 275/2006, conduce la o discriminare, deoarece, „per a contrario, partea vătămată nu beneficiază de nicio protecţie”; art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 stabileşte o denumire greşită pentru calea de atac pe care o reglementează, a cărei denumire corectă este „recurs”- în consecinţă, „judecătoria soluţionează în complet de un judecător, ceea ce contravine raţiunii existenţei unei căi de atac”; art. 61 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 încalcă prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi pe cele privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, deoarece penitenciarul nu achită contribuţia de asigurări sociale, astfel încât deţinutul, deşi munceşte, este privat ilegal de o pensie corespunzătoare vechimii în muncă şi, nefiind pensionat, acesta nu beneficiază de asistenţă medicală „la vârsta bătrâneţii”; art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 încalcă dreptul la muncă şi normele constituţionale referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, întrucât deţinutul sancţionat disciplinar nu mai poate munci, cumpăra cele necesare corespondenţei, nu poate primi vizita familiei. În ceea ce priveşte art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se susţine că încalcă art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, referitor la rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, deoarece a fost interpretat în sensul că nu permite Curţii „să discute neconstituţionalitatea determinată de omisiuni şi neclarităţi ale legii”.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât niciunul dintre textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Legea fundamentală.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale ce fac obiectul acesteia nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.Textele criticate din Legea nr. 275/2006 au următorul cuprins:– Art. 4: "(1) Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale."; … – Art. 5: "(1) În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţie HIV/SIDA sau alte temeiuri.(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale."; … – Art. 17: "Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.";– Art. 38 alin. (7): "Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.";– Art. 61 alin. (1): "Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.";– Art. 71: "(1) Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare sunt: […]c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună; … d) suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de cel mult două luni; … e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;". … Prevederile criticate din Legea nr. 47/1992 au următorul cuprins:– Art. 2 alin. (3): "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:I. Criticile art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt neîntemeiate.Astfel, art. 4 şi 5 din Legea nr. 275/2006 nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale referitoare la statul român şi nu conţin nicio normă contrară principiului separaţiei puterilor în stat. Cât priveşte critica referitoare la caracterul omisiv al reglementărilor menţionate, aceasta nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.Art. 17 din Legea nr. 275/2006, care instituie reguli privind protecţia martorilor care execută pedepse privative de libertate, respectiv art. 61 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementează plata muncii prestate în regim de detenţie, se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor criticate, fără discriminări pe criterii arbitrare, şi, ca urmare, nu aduc nicio atingere prevederilor art. 16 din Constituţie. De asemenea, nu se poate reţine încălcarea, prin art. 61 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, a normelor constituţionale privind munca şi protecţia socială a muncii, situaţia condamnatului aflat în executarea unei pedepse privative de libertate fiind diferită de cea a salariatului aflat într-un raport de muncă.Art. 38 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 este în deplină concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Susţinerea autorului excepţiei în sensul că legiuitorul trebuia să folosească o altă denumire pentru calea de atac pe care textul de lege menţionat o reglementează nu este de natură să demonstreze, în vreun fel, neconstituţionalitatea acestuia.Art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 reglementează o serie de sancţiuni disciplinare în cazul săvârşirii unor abateri de către persoanele condamnate şi nu sunt de natură să aducă atingere, în vreun mod, prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De altfel, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul art. 71 din Legea nr. 275/2006, o serie de garanţii pentru persoana sancţionată disciplinar, alin. (3) al acestui articol stabilind că „aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, dreptul la lumină şi dreptul la plimbarea zilnică”.II. Cu privire la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se susţine că este neconstituţional, întrucât nu permite Curţii Constituţionale să cenzureze neconstituţionalitatea „determinată de omisiuni şi neclarităţi ale legii”. Contrar acestor susţineri, textul de lege criticat dă expresie prevederilor cuprinse în art. 142 alin. (1) şi în art. 146 din Legea fundamentală, precizând rolul Curţii de garant al supremaţiei Constituţiei. În plus, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, astfel încât modificarea sau completarea de către Curtea Constituţională a prevederilor supuse controlului de constituţionalitate, în situaţia constatării unor omisiuni de reglementare, ar însemna o ingerinţă în activitatea Parlamentului, în contradicţie cu prevederile constituţionale menţionate.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 17, art. 38 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 71 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 2.573/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește