DECIZIE nr. 1.034 din 9 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marian Mache Gheorghiţă în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales Bogdan Rădulescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 61/92/2007, Tribunalul Militar Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marian Mache Gheorghiţă în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece asigură o protecţie superioară pentru proprietatea Comunităţilor Europene faţă de proprietatea altor subiecte de drept naţional sau internaţional. În susţinerea acestei ipoteze autorul excepţiei face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale – Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999 – potrivit căreia este încălcat textul constituţional invocat atunci când se asigură o protecţie superioară proprietăţii de stat faţă de proprietatea privată (prin punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale în situaţiile în care subiect pasiv al infracţiunii era statul).Tribunalul Militar Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principală conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prin avocat, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificată şi completată prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul conţinut:– Art. 18^1: "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. […](3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 şi art. 18^2 din Legea nr. 78/2000.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei de mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de acestea însă, Curtea mai constată următoarele:Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care Parlamentul poate incrimina prin lege specială o anumită conduită de natură a afecta o serie de relaţii sociale ocrotite aşa cum sunt cele referitoare la interesele financiare ale Comunităţilor Europene.De asemenea, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia este afectat dreptul de proprietate prin lipsa uniformităţii normelor referitoare la protecţia proprietăţii, deoarece, potrivit dispoziţiilor legale criticate, nu se suprimă dreptul constituţional, ci, dimpotrivă, se asigură garantarea şi ocrotirea acestuia. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată în susţinerea excepţiei nu este aplicabilă în cauză, deoarece în acea situaţie diferenţierea nepermisă a modalităţii de protecţie a proprietăţii era făcută pe considerente arbitrare, de vreme ce dreptul constituţional era lezat prin aceeaşi faptă antisocială. Or, potrivit reglementării legale criticate, infracţiunea incriminată vizează un singur tip de proprietate, şi anume acela al Comunităţilor Europene, care nu intră sub incidenţa art. 44 din Constituţia României. Astfel, fiind vorba despre o faptă săvârşită în cadrul unei proceduri de obţinere a fondurilor europene, este evident că legiuitorul s-a referit numai la bunurile aparţinând Comunităţilor Europene, iar nu şi la bunurile având ca titular persoane fizice sau persoane juridice de drept comun.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Marian Mache Gheorghiţă în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește