DECIZIE nr. 1.033 din 9 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 şi 3 şi art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 şi 3 şi art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Anmar Jumaah Mohammed Saleh Al-Saadi în Dosarul nr. 6.832/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.150D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, în Dosarul nr. 1.446D/2008, al cărui obiect îl constituie excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, şi în Dosarul nr. 1.447D/2008, obiect al acestuia fiind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25, art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 3 şi art. 63 din aceeaşi lege. Excepţiile au fost ridicate de Ammar Jumaah Mohammed Salih Mohammed Salih, Mergia Daniel Teshome şi Calan Huseyn în dosarele nr. 6.830/302/2007, nr. 5.952/302/2007 şi, respectiv, nr. 15.717/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde Mergia Daniel Teshome, autor al excepţiei ce formează obiect al Dosarului nr. 1.446D/2008, lipsind ceilalţi autori ai excepţiei, precum şi partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă doamna Israk Ayalaw Lemenih, interpret de limba amharică.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.150D/2008, nr. 1.446D/2008 şi nr. 1.447D/2008 la Dosarul nr. 986D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate sunt constituţionale.CURTEAavând în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 27 martie 2008, 18 februarie 2008, 26 mai 2008 şi 21 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 6.832/302/2007, nr. 6.830/302/2007, nr. 5.952/302/2007 şi nr. 15.717/302/2006, Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 şi 3 şi art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au fost ridicate de Anmar Jumaah Mohammed Saleh Al-Saadi, Ammar Jumaah Mohammed Salih Mohammed Salih, Mergia Daniel Teshome şi Calan Huseyn în cauze referitoare la obţinerea statutului de refugiat.În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate se critică mai întâi lipsa de uniformitate în ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de persecuţie, precum şi existenţa riscului de arbitrariu în ceea ce priveşte prezentarea de dovezi şi audierea solicitantului de azil. Referitor la textul art. 63 din lege, se susţine că îngrădeşte dreptul la apărare, întrucât lasă la aprecierea judecătorului audierea solicitantului de azil, iar această restrângere a dreptului la apărare nu este justificată de niciunul dintre criteriile prevăzute în mod limitativ la art. 53 din Constituţie.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 15 alin. (1) care consacră universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, art. 11 alin. (2) potrivit căruia tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, art. 18 alin. (2) potrivit căruia dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor la care România este parte, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care statuează dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, de asemenea, următoarele prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 9 paragraful 2 care garantează libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile. În plus, sunt menţionate şi mai multe articole din Convenţia privind Statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951: art. 16 care statuează dreptul refugiaţilor de a sta în justiţie, art. 32 privind expulzarea refugiaţilor şi art. 33 care stabileşte condiţiile în care expulzarea şi returnarea sunt interzise. În fine, mai este amintit şi art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984, articol care prevede că niciun stat parte nu va expulza, nu va reîntoarce, nici nu va extrăda o persoană către un alt stat în care există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să fie supusă la tortură.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 23, art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 şi 3 şi art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, al căror cuprins este următorul:– Art. 23 – "Statutul de refugiat(1) Statutul de refugiat se recunoaşte, la cerere, cetăţeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinii politice sau apartenenţă la un anumit grup social, se află în afara ţării de origine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări, precum şi persoanei fără cetăţenie care, fiind în afara ţării în care îşi avea reşedinţa obişnuită datorită aceloraşi motive menţionate mai sus, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă. … (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul străinilor care beneficiază de protecţie sau de asistenţă din partea unui organism ori a unei instituţii a Naţiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR). Atunci când această protecţie sau asistenţă a încetat pentru un motiv oarecare, fără ca situaţia acestor persoane să fi fost reglementată în mod definitiv, în conformitate cu rezoluţiile relevante adoptate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, aceste persoane vor beneficia de prevederile prezentei legi.". … – Art. 25 alin. (1): "Cauzele de excludere de la recunoaşterea statutului de refugiat(1) Statutul de refugiat nu se recunoaşte cetăţenilor străini şi apatrizilor cu privire la care există motive serioase să se creadă că: … a) au comis o infracţiune contra păcii şi omenirii, o crimă de război ori o altă infracţiune definită conform tratatelor internaţionale relevante la care România este parte sau altui document internaţional pe care România este obligată să îl respecte; … b) au comis o infracţiune gravă de drept comun în afara României, înainte de a fi admişi pe teritoriul statului român; … c) au comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor aşa cum sunt ele enunţate în preambulul şi în art. 1 şi 2 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite; … d) au instigat sau au fost complici la săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a)-c)."; … – Art. 26 – "Protecţia subsidiară(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări. … (2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (…) … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă.";– Art. 63 – "AudiereaInstanţa poate dispune audierea solicitantului de azil atunci când apreciază că aceasta este utilă soluţionării cauzei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că susţinerile autorilor excepţiei în legătură cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 122/2006, potrivit cărora evaluarea elementului subiectiv în funcţie de reacţiile psihologice ale persoanelor conduce la neuniformitatea interpretării noţiunii de persecuţie, nu se constituie în veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă aserţiuni cu privire la modalităţi ipotetice de aplicare de către instanţele de judecată a prevederilor de lege criticate. Apoi, „acordarea beneficiului dubiului la stabilirea faptelor semnificative pe care solicitantul nu le poate dovedi”, pe care doi dintre autorii excepţiei o invocă în motivarea acesteia, constituie un atribut exclusiv al instanţei de judecată, excedând competenţei Curţii Constituţionale.Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Curtea constată că legea amintită este rezultatul armonizării legislaţiei naţionale cu prevederile aquis-ului comunitar în domeniul azilului şi observă că textul de lege criticat nu face altceva decât să transpună dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Directiva Consiliului Uniunii Europene 2004/83/CE din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat ori persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate.Cu privire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 122/2006, Curtea constată că acestea sunt în deplină concordanţă cu documentele internaţionale invocate de autorii excepţiei. De altfel, textele criticate reprezintă concretizarea în planul legislaţiei naţionale a Recomandării Rec(2001)18 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei către statele membre privind protecţia subsidiară.În fine, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 122/2006 s-a mai pronunţat, prin prisma aceloraşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi în prezenta cauză şi analizând critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 439 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru motivele acolo reţinute. În cauza de faţă nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, astfel că soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a sprijinit îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23, art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 şi 3 şi art. 63 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Anmar Jumaah Mohammed Saleh Al-Saadi, Ammar Jumaah Mohammed Salih Mohammed Salih, Mergia Daniel Teshome şi Calan Huseyn în dosarele nr. 6.832/302/2007, nr. 6.830/302/2007, nr. 5.952/302/2007 şi, respectiv, nr. 15.717/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește