DECIZIE nr. 1.033 din 14 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Niros Distribuţie" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.978/94/2010 al Judecătoriei Buftea – Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului nr. 3.447D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii nr. 3.448D/2010 şi nr. 4.289D/2010, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Critica a fost formulată de acelaşi autor în dosarele nr. 4.979/94/2010 şi nr. 8.340/94/2010 ale Judecătoriei Buftea – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.448D/2010 şi nr. 4.289D/2010 la Dosarul nr. 3.447D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din camera de consiliu din 19 iulie 2010 şi 11 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.978/94/2010, nr. 4.979/94/2010 şi nr. 8.340/94/2010, Judecătoria Buftea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Niros Distribuţie" – S.R.L. din Bucureşti în dosare având ca obiect autorizarea, în vederea executării unui titlu executoriu, a pătrunderii în încăperile debitorului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 384^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât prin procedura instituită se elimină dreptul la un proces echitabil al debitorului, judecătorul soluţionând cererea fără a analiza, în concret, dacă există motive pentru care pătrunderea în încăperi nu poate fi încuviinţată. În aceste condiţii, reclamantul-creditor are o poziţie privilegiată faţă de pârâtul-debitor, determinată de împrejurarea că hotărârea se pronunţă fără citarea părţilor şi are caracter executoriu de drept.De asemenea, autorul excepţiei arată că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul constituţional de acces la o activitate economică, întrucât în cadrul executării silite se poate pătrunde în orice încăpere a debitorului, putând fi astfel dezvăluite aspecte care nu au legătură cu executarea, care ţin de modul în care societatea îşi desfăşoară activitatea, precum şi aspecte relevante, confidenţiale ale afacerii.Judecătoria Buftea – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 384^1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forţa publică.În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea executorului judecătoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1.Instanţa se pronunţă de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabilă şi executorie."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 45 care consacră libertatea economică.De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 384^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd dreptul organului de executare silită de a pătrunde în locurile unde se află bunurile debitorului. O atare dispoziţie este indispensabilă în cadrul procedurii executării silite, atunci când datornicul refuză executarea de bunăvoie a obligaţiei de plată constatate printr-o hotărâre judecătorească, constituind unul dintre mijloacele prin care executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile legale. Intrarea în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane se poate realiza numai în cazul în care titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească şi numai cu consimţământul persoanei respective şi doar în caz de refuz cu ajutorul forţei publice.În cazul altor titluri executorii devin incidente dispoziţiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că, în cazul neîndeplinirii voluntare a obligaţiei, executorul judecătoresc poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri numai după ce instanţa de executare va emite o hotărâre care să autorizeze această operaţiune. Or, Curtea constată că necesitatea obţinerii acestei autorizaţii din partea instanţei judecătoreşti constituie o garanţie pentru debitorul executat silit, de natură a împiedica exercitarea abuzivă a drepturilor ce decurg din titlul executoriu împotriva sa, astfel încât nu poate reţine încălcarea vreunei dispoziţii constituţionale.Astfel, prevederile criticate nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie sau a dreptului la apărare, întrucât acestea, ca de altfel oricare alte drepturi fundamentale consacrate ca atare de Constituţie, au caracter legitim numai în măsura în care sunt exercitate cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Curtea constată că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt deopotrivă aplicabile tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie, în aceeaşi poziţie procesuală, respectiv de debitor ale cărui bunuri sunt urmărite prin măsuri de executare silită. Examinarea art. 384^1 din Codul de procedură civilă, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), nu evidenţiază nicio contrarietate, întrucât părţile care au calitatea de debitori în cadrul procedurii executării silite şi creditorii acestora nu se află în situaţii juridice similare, de natură să impună şi să justifice un tratament juridic identic, unica ipoteză în care deosebirile de regim juridic ar putea fi calificate ca fiind discriminatorii. Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, părţile implicate în proces beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru valorificarea drepturilor proprii.Pe de altă parte, Curtea reţine că garantarea libertăţii economice, consacrată de art. 45 din Legea fundamentală, trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii executării silite, ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanţelor creditorilor.Faţă de cele arătate, Curtea constată că prevederile art. 384^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Niros Distribuţie" – S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 4.978/94/2010, nr. 4.979/94/2010 şi nr. 8.340/94/2010 ale Judecătoriei Buftea – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește