DECIZIE nr. 1.032 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ion Sorescu şi Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 48/2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 48.523/3/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ion Sorescu şi Elena Sorescu într-o cauză având ca obiect revendicare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că, deşi în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, republicată, au putut fi atacate în justiţie actele de înstrăinare a imobilelor achiziţionate în baza Legii nr. 112/1995, prin art. III din Legea nr. 247/2005 s-a introdus o nouă cale de atac împotriva actelor juridice încheiate după data de 14 ianuarie 2001, în baza Legii nr. 112/1995, ceea ce, în opinia acestora, contravine art. 44 din Constituţie. Aceasta deoarece, prin instituirea unui nou termen pentru a putea ataca în justiţie actele de înstrăinare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, se pune în dificultate principiul securităţii raportului juridic, datorită modului în care s-au succedat prevederile legale referitoare la restituirea imobilelor preluate abuziv. Din această perspectivă, prevederile art. III din Legea nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, fiind în total dezacord cu art. 11 şi 20 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi, respectiv, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 1 din titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.Acest text de lege are următorul cuprins:"Art. III. – Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinaţia de locuinţă, încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicţiei prevăzute de art. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, şi care nu au fost atacate în instanţă în condiţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului.”Autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi celor ale art. 11 şi 20 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi, respectiv, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 48 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2007, sau Decizia nr. 534 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a reţinut că „prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 faţă de dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2), prin deciziile mai sus menţionate, Curtea a statuat că acestea nu conţin norme contrare principiului garantării şi ocrotirii, în mod egal, a dreptului de proprietate, ci constituie o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”.Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la afectarea principiului securităţii raporturilor juridice şi despre perpetuarea posibilităţii de a ataca în justiţie actele de înstrăinare încheiate în condiţiile Legii nr. 112/1995, întrucât reglementarea criticată vizează situaţii juridice diferite, care beneficiază de tratament juridic diferenţiat.Legiuitorul a prevăzut, pentru anumite situaţii speciale, cum este cea din textul de lege criticat, posibilitatea atacării într-un anumit termen a contractelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii. Aşa fiind, persoanele care pot ataca actele juridice de înstrăinare în condiţiile art. III din titlul I al Legii nr. 247/2005 se află într-o situaţie juridică diferită faţă de persoanele care au încheiat contracte până la data de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi cu respectarea condiţiilor legale impuse, ceea ce determină şi un tratament juridic diferenţiat.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ion Sorescu şi Elena Sorescu în Dosarul nr. 48.523/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește