DECIZIE nr. 1.031 din 9 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Liu Shengjing în Dosarul nr. 2.026/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei, reiterând cele susţinute în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.026/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Liu Shengjing într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului României emise de Oficiul Român pentru Imigrări.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin refuzul prelungirii dreptului cetăţenilor străini de şedere temporară în România întrucât nu au prezentat documente care să ateste investiţia realizată în conformitate cu planul de afaceri, se limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul de proprietate al acestora. Se arată că textul de lege criticat nu este "suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu" şi că instituie o discriminare, întrucât amestecul Oficiului Român pentru Imigrări se exercită numai în cazul străinilor, nu şi în ceea ce priveşte cetăţenii români.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară, în următoarele condiţii:a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine; … b) deţine legal spaţiul pentru sediul social; … c) este acţionar sau asociat al societăţii comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare; … d) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin 700 euro lunar, dacă este acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat. … (2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii: … a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind garantarea proprietăţii, coroborate cu cele ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate, precum şi prevederilor art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, privind interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din celelalte instrumente internaţionale invocate şi în prezenta cauză, iar prin deciziile nr. 341 din 3 aprilie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007) şi nr. 5 din 15 ianuarie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2008), excepţia a fost respinsă. De asemenea, Curtea s-a mai pronunţat şi cu privire la constituţionalitatea art. 55 alin. (1) din ordonanţă, prin Decizia nr. 277 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, constatând conformitatea acestuia cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei.În cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus enumerate menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Liu Shengjing în Dosarul nr. 2.026/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește