DECIZIE nr. 1.031 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Univers” – S.A. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.979/90/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Sebastian Răduleţu, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că norma legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, 53 şi celor ale art. 20, raportate la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului. În acest sens arată că prevederile de lege criticate reprezintă o limitare disproporţionată a dreptului de proprietate, o încălcare a justului echilibru care trebuie să existe între interesul general şi cel particular.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, în susţinerea acesteia, autorul porneşte de la o premisă greşită, şi anume aceea că atribuie caracter de expropriere unei hotărâri de Guvern care, în realitate, nu are efect constitutiv de drepturi, ci, pur şi simplu, efect declarativ, referitor la atestarea şi inventarierea unor bunuri care aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.979/90/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Univers” – S.A. Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată, prin posibilitatea oferită executivului de a stabili fără niciun fel de limitare domeniul public al statului, prin trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public, prin hotărâre de Guvern, şi fără a impune niciun fel de obligaţie de despăgubire a titularilor dreptului de proprietate privată asupra acelui bun, aduce atingere acestui drept, garantat de art. 44 din Constituţie. Prin această putere nelimitată se încalcă şi art. 53 din Legea fundamentală, întrucât reprezintă o privare de proprietate, fără o justă şi prealabilă despăgubire.Or, în opinia autorului excepţiei, această împrejurare reprezintă o limitare disproporţionată a dreptului de proprietate, o încălcare a justului echilibru care trebuie să existe între interesul general şi cel particular. În acest context, apreciază că prevederile de lege criticate contravin şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocând astfel Cauza Raicu contra României din anul 2006.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 sunt constituţionale. Astfel, arată că legiuitorul se referă doar la bunurile care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, şi nu la bunurile care fac parte din domeniul privat, ceea ce nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului de proprietate privată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care au următorul conţinut:"(3) Inventarele astfel însuşite se centralizează de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi se trimit Guvernului, pentru ca prin hotărâre, să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 44 privind proprietatea privată şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unui municipiu se întocmeşte de comisii special constituite, conduse de către primar, şi se însuşeşte de către consiliul local. Aceste inventare se centralizează de consiliul judeţean şi se trimit Guvernului, pentru ca acesta, prin hotărâre, să ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local. Prin urmare, pentru ca aceste bunuri din domeniul public al unităţilor administrativteritoriale să fie inventariate şi confirmate ca aparţinând acestui domeniu, este necesar să existe acte administrative unilaterale de atestare a acestei situaţii, în speţă aceste acte fiind Hotărârea Consiliului Local nr. 5/2004 şi Hotărârea Guvernului nr. 54/2008 pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.362/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Vâlcea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vâlcea, hotărâre adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.Aşa fiind, Curtea constată că această împrejurare nu contravine normelor constituţionale invocate, întrucât Hotărârea Guvernului nr. 54/2008 nu reprezintă un act de trecere forţată a imobilelor din domeniul privat în cel public, similar unei exproprieri, ci doar confirmă regimul juridic al unor bunuri ce au fost enumerate în acte ale autorităţilor publice locale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Univers” – S.A. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.979/90/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește