DECIZIE nr. 1.031 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecării cauzei formulată de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, întrucât nu i-a fost comunicată motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, respinge cererea de amânare a judecăţii formulată de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale, acestea reprezentând o transpunere a legislaţiei comunitare în legislaţia naţională.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 611/212/2007, Judecătoria Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 9 din Legea nr. 344/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8) întrucât Legea fundamentală stabileşte că se pot face confiscări în condiţiile legii, dar numai pentru bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii.În ce priveşte art. 10 alin. (1) din legea criticată, autorul excepţiei susţine că acest text contravine atât art. 44, cât şi art. 45 din Constituţie, deoarece "o autoritate vamală poate în mod arbitrar să împiedice exercitarea accesului liber al unei persoane la o activitate economică".Se arată că prevederile art. 10 alin. (2) încalcă "în mod flagrant" art. 21 din Constituţie, întrucât, "întotdeauna în cazul unui litigiu, Constituţia prevede sau realizarea unor jurisdicţii speciale administrative care sunt facultative, sau accesul la o instanţă judecătorească. Potrivit acestui text de lege autoritatea vamală poate decide într-un conflict fără participarea părţilor şi fără asigurarea unor garanţii de apărare". În acest fel, susţine autorul excepţiei, autoritatea vamală, care este o autoritate administrativă, înfăptuieşte în nume propriu o activitate de justiţie, fapt care este în contradicţie şi cu art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.Şi, în fine, autorul excepţiei mai arată că, în speţă, confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe şi ca atare această măsură nu este justificată.Judecătoria Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu normele constituţionale invocate. Mai mult, arată că aprecierea constituţionalităţii normei criticate se face în abstract, prin compararea textelor de lege între ele, prin interpretarea acestora, şi nu pe baza elementelor concrete ale speţei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că Legea nr. 344/2005 a preluat în conţinutul ei dispoziţiile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383/2003 privind intervenţia autorităţilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum şi luarea măsurilor legate de aceste mărfuri. De la 1 ianuarie 2007 regulamentele comunitare se aplică direct în România, ca ţară membră a Uniunii Europene, în baza Tratatului de aderare. Aplicabilitatea directă presupune că dispoziţiile regulamentului se aplică cu prioritate, indiferent de faptul că există sau nu dispoziţii identice sau diferite în legislaţia naţională. Pentru aceste motive, apreciază că dispoziţiile din Legea nr. 344/2005 au devenit inaplicabile, urmând a fi considerate în vigoare numai acele prevederi care sunt necesare punerii în aplicare a Regulamentului Consiliului Europei şi permise de acesta. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, şi anume Hotărârea preliminară din 9 martie 1978 în cauza Admministrazione delle Finanze dello Stato vs. Simmenthal S.p.A, având ca obiect interpretarea art. 189 din Tratatul Comunităţii Europene, în special cu privire la efectele aplicabilităţii directe a dreptului comunitar în cazul unor prevederi din dreptul naţional, contrare acestuia.Pentru aceste motive, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Guvernul consideră excepţia ca inadmisibilă, instanţa trebuind să facă aplicarea directă a dispoziţiilor art. 9 şi art. 11 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1.383/2003.Guvernul îşi exprimă totuşi un punct de vedere cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din Legea nr. 344/2005, arătând că acestea nu contravin art. 21, 24, 45, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1). În acest sens, arată că din coroborarea prevederilor alin. (1) şi (2) ale art. 10, criticate de autorul excepţiei, cu alin. (5) al aceluiaşi articol rezultă că declarantul sau deţinătorul mărfurilor are posibilitatea contestării măsurii de reţinere, în termen de 10 zile de la notificare, nefiindu-i astfel încălcat accesul liber la justiţie. De asemenea, arată că activitatea agenţilor economici trebuie să se desfăşoare în condiţiile şi cu respectarea legii pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală.În ce priveşte încălcarea art. 53 şi art. 135 alin. 2 lit. a) din Constituţie, arată că autorul nu a formulat critici de neconstituţionalitate şi, ca atare, excepţia raportată la aceste texte este inadmisibilă.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 21, art. 44 alin. (8) şi (9), art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. În acest sens, arată că, în cuprinsul lor prevederile de lege criticate, prin utilizarea unor concepte ca "bunuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală" sau "reţine bunurile", se abat de la terminologia utilizată de Constituţie cu privire la dreptul de proprietate privată, contravenind astfel dispoziţiilor art. 44 alin. (8) şi (9) din Legea fundamentală. Astfel, că, deşi dispoziţiile constituţionale permit confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în cazul de faţă prevederile de lege permit chiar distrugerea acestora.Această metodă de tehnică legislativă nu este admisă nici de doctrină, nici de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin Deciziile nr. 54/2001, nr. 314/2001 şi nr. 224/2001 a statuat în sensul eliminării ambiguităţii textelor de lege. Lipsa de claritate a textelor de lege criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale, ar putea duce la interpretări greşite de natură a aduce atingere securităţii raporturilor juridice. Mai mult, interpretarea dată unor termeni juridici utilizaţi în actele normative cu valoare inferioară Constituţiei nu poate duce la concluzia că aceasta este interpretarea care trebuie dată prevederilor constituţionale, întrucât în caz contrar garanţiile constituţionale ar fi inutile.De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate sunt în contradicţie şi cu art. 53 din Constituţie, deoarece prin măsura prevăzută de lege este afectat însuşi dreptul de proprietate. Pentru aceleaşi considerente, apreciază că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 21 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.093 din 5 decembrie 2005.Aceste texte de lege au următoarea redactare:– Art. 9: "Pe baza cererii de intervenţie acceptate şi, când este cazul, după consultarea titularului dreptului, autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire, notificând în scris această măsură atât titularului dreptului, cât şi declarantului/deţinătorului/destinatarului mărfurilor.";– Art. 10 alin. (1) şi (2): "(1) În cazul în care autoritatea vamală a reţinut mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile pot fi distruse, fără să se urmeze procedura prevăzută la art. 11, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a) titularul dreptului informează în scris autoritatea vamală, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la art. 9, că mărfurile reţinute aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală; în cazul mărfurilor perisabile, termenul este de 3 zile lucrătoare; … b) titularul dreptului depune la autoritatea vamală, în termenul prevăzut la lit. a), acordul scris al declarantului/ deţinătorului/destinatarului mărfurilor că abandonează aceste mărfuri, în vederea distrugerii; acest acord poate fi transmis autorităţii vamale direct de către declarantul/deţinătorul/ destinatarul mărfurilor. … (2) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se prezumă a fi îndeplinită dacă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor nu se opune în mod expres, în scris, reţinerii şi/sau suspendării operaţiunii de vămuire ori distrugerii mărfurilor." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1), alin. (2) şi alin. (8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) care dispune că "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi", art. 126 alin. (1) potrivit căruia "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" şi art. 135 alin. 2 lit. a) care prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Având în vedere că, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, devenind membru cu drepturi depline, Curtea urmează să examineze compatibilitatea legislaţiei interne în domeniul asigurării respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu, întrucât, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".Curtea constată că prevederile de lege criticate au preluat însă dispoziţiile cuprinse în art. 9 şi 11 din capitolul III al Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383 din 22 iulie 2003 privind intervenţia autorităţilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, regulament ce a fost dat în aplicarea art. 133 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine că acestea reglementează o procedură specială privind intervenţia autorităţilor vamale în legătură cu mărfurile suspectate că aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală.În legătură cu susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora prevederile de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), prin "condiţiile în care poate interveni confiscarea" şi că "nu ar exista probe din care să rezulte că marfa confiscată este contrafăcută", Curtea constată că măsura reţinerii mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală nu are caracterul unei confiscări, ci al unei garanţii pentru titularul dreptului, garanţie luată pe o perioadă determinată şi numai în urma formulării unei cereri de intervenţie (art. 9 din lege). De altfel, art. 11 din Legea nr. 344/2005 prevede că autoritatea vamală va dispune eliberarea mărfurilor şi va proceda la vămuirea acestora, dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală nu face dovada formulării unei acţiuni civile în termen de 10 zile de la primirea notificării. În ipoteza în care a fost formulată o astfel de acţiune, autoritatea vamală va reţine aceste mărfuri până când hotărârea judecătorească devine definitivă şi irevocabilă. Aşadar, nu este vorba de o confiscare în sensul art. 44 alin. (9), iar, în privinţa pretinsei încălcări a alin. (8) al aceluiaşi text constituţional, procedura prevăzută de această lege este expresia conţinutului acestui text constituţional, în sensul că dobândirea licită a averii se prezumă.Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia confiscarea mărfii a fost făcută fără a exista probe, deoarece problema existenţei dovezilor certe intră în sfera de aplicare a legii, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti.Curtea, în jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, Decizia nr. 147 din 29 mai 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a reţinut că, din analiza dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin (5) din Constituţie, rezultă că pot fi stabilite prin lege anumite limite, fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor anumite drepturi în considerarea interesului social şi economic general sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporţionalităţii înscris la art. 53 alin. (2) din Constituţie.În sensul celor arătate, Curtea reţine că pentru identitate de raţiune aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă.De asemenea, nu este întemeiată nici susţinerea că cele două texte de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 10 alin. (5) al legii criticate, deţinătorul/declarantul sau destinatarul mărfurilor poate contesta în justiţie măsura reţinerii mărfurilor, ocazie în care îşi poate formula toate apărările.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constată că nu au fost formulate argumente, astfel că nu se poate exercita controlul de constituţionalitate cu privire la încălcarea acestor dispoziţii constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Yun Tan Impex” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește