DECIZIE nr. 1.030 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Raluca Eugenia Năstase în Dosarul nr. 31.093/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Mihail Oţelea, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aspectele invocate de autorul acesteia excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 31.093/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Raluca Eugenia Năstase într-o cauză având ca obiect acţiune în anulare hotărâre AGA.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia formulează critici care vizează aspecte ce ţin de modul în care a decurs judecarea pricinii în faţa instanţelor judecătoreşti.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicţie cu normele constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 56 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs."Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează aspecte care ţin de modul în care a decurs judecarea pricinii în faţa instanţelor judecătoreşti şi care, în opinia acestuia, prin maniera defectuoasă în care au fost gestionate, au condus la încălcarea dreptului său la justiţie şi la un proces echitabil.Or, toate aceste susţineri nu reprezintă critici de neconstituţionalitate şi, ca atare, Curtea Constituţională nu este competentă să le analizeze, atribuţiile sale fiind strict limitate la controlul conformităţii dispoziţiilor legilor şi ordonanţelor cu textele şi principiile Constituţiei, nicidecum la interpretarea şi aplicarea legii – activitate specifică instanţelor de judecată.Aşa fiind, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece în această manieră ar exercita un control din oficiu, ceea ce excedează competenţei sale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Raluca Eugenia Năstase în Dosarul nr. 31.093/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește