DECIZIE nr. 1.029 din 9 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Piperea în Dosarul nr. 10.732/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.374 D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de acelaşi autor în Dosarul nr. 246/247/2009 al Judecătoriei Însurăţei.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 698 D/2009 şi nr. 2.374 D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei este de acord cu conexarea.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.374 D/2009 la Dosarul nr. 698 D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Maszni împotriva României, 2006.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 16 ianuarie 2009 şi, respectiv, 29 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 10.732/281/2008 şi, respectiv, nr. 246/247/2009, Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Însurăţei au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Piperea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă liberul acces la justiţie, deoarece creează un obstacol considerabil pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, determinând cheltuieli financiare şi timp irosit cu deplasarea petentului la instanţa de judecată. În plus, aceste dispoziţii legale se abat de la principiul legislaţiei contenciosului administrativ, care prevăd posibilitatea alegerii competenţei de către persoana contestatoare şi încalcă şi prevederile art. 12 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente. În ceea ce priveşte art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se susţine că încalcă prevederile art. 26 din Constituţie, deoarece acordă, în mod nelegal, autorităţilor publice dreptul de a înregistra şi prelucra date cu caracter personal în activitatea lor de constatare a contravenţiilor.Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.Judecătoria Însurăţei apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată cu privire la art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi la art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este întemeiată, deoarece modul de stabilire a competenţei de soluţionare a plângerilor prin cele două texte criticate creează un obstacol pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, cărora le este încălcat astfel accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se consideră că este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi cele ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.”;– Art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori."; … – Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.”Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi accesul liber la justiţie, consacrate de art. 16 şi, respectiv, art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi prevederile art. 26 din Constituţie care consacră obligaţia autorităţilor publice de a ocroti viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai examinat constituţionalitatea art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi a art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în raport cu aceleaşi texte din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, şi Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, statuând că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.De asemenea, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a statuat că art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti. Considerentele care fundamentează jurisprudenţa menţionată sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.Cât priveşte criticile privind existenţa unei contradicţii între dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu normele care reglementează contenciosul administrativ, respectiv procedura civilă, acestea nu intră în sfera controlului de constituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauzele conexate îl mai constituie şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu privire la care se susţine că încalcă prevederile art. 26 din Constituţie privind viaţa intimă, familială şi privată, deoarece acordă, în mod nelegal, autorităţilor publice dreptul de a înregistra şi prelucra date cu caracter personal în activitatea lor de constatare a contravenţiilor.Nici această critică nu poate fi primită. Astfel, posibilitatea constatării contravenţiilor prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic a fost reglementată de legiuitor în vederea realizării unui interes public, prevăzut chiar în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi anume acela al asigurării desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi al ocrotirii vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Înregistrarea şi prelucrarea datelor participanţilor la trafic se realizează aşadar în condiţiile şi în limitele legii, fiind destinate exclusiv realizării interesului public arătat, această modalitate de constatare a contravenţiilor fiind în acord cu prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”. În plus, persoana sancţionată ca urmare a constatării unei contravenţii prin mijloacele în discuţie, dacă apreciază că procesul-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei a fost întocmit în mod nelegal, are posibilitatea de a formula plângere în faţa instanţei de judecată şi de a obţine anularea acestuia. Eventualele abuzuri la care autorul excepţiei face referire, respectiv folosirea nelegală a datelor obţinute în temeiul textului de lege criticat nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 109 alin. (2) şi (3) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Piperea în Dosarul nr. 10.732/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti şi în Dosarul nr. 246/247/2009 al Judecătoriei Însurăţei.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește