DECIZIE nr. 1.027 din 7 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai Puwak în Dosarul nr. 10.643/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală.La apelul nominal răspunde avocatul Cătălin Radu Dancu, cu împuternicire avocaţială pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, avocatul Cătălin Radu Dancu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – funcţionari publici sub controlul nemijlocit al procurorilor – întocmesc rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică fără ca partea să le poată cunoaşte conţinutul, fără să poată formula obiecţiuni şi fără să poată să-şi desemneze un expert parte, ceea ce contravine dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil. În acelaşi sens, invocă Hotărârea Bulut contra Austriei, din 1996, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, arătând că se creează un dezechilibru între părţi, care dă naştere la o inechitate intrinsecă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate se completează cu regulile Codului de procedură penală. Totodată, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.643/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Excepţia de neconstitu ţionalitate a fost ridicată de Mihai Puwak în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 şi art. 302^1 alin. 1 din Codul penal şi de art. 18^2 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt supuşi subiectivismului şi rigorii unei subordonări ierarhice, atâta timp cât sunt subordonaţi procurorului de caz, iar toate rapoartele de constatare se fac sub directa îndrumare a procurorului. Totodată, se susţine că dreptul la apărare rămâne fără eficacitate atâta timp cât activitatea de strângere a probelor esenţiale cauzei s-a făcut fără a i se respecta învinuitului dreptul de a propune probe obiective, de a formula obiecţiuni la raportul întocmit de specialist sau de a solicita un supliment.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificate, ultima dată, prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.În prezent, dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:"Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare.”Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra prevederilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 s-a pronunţat prin Decizia nr. 805/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând că acestea sunt constituţionale.Cu acel prilej, Curtea a arătat că o componentă a garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este principiul egalităţii armelor, ce semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procedurii în faţa unei instanţe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franţei, 1997) reiese că se încalcă principiul egalităţii armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. Totodată, principiul contradictorialităţii, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esenţă, posibilitatea pentru părţile unui proces de a lua la cunoştinţă de toate probele şi observaţiile prezentate judecătorului, de natură să-i influenţeze decizia şi de a le discuta (cauzele J. J. contra Olandei, 1998, şi Cottin contra Belgiei, 2005).Or, Curtea a reţinut că partea putea să ia la cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice – mijloc de probă efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală. Aşadar, partea poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În plus, cu privire la statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea constată că faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparţialitate a acestora. Pe de altă parte, soluţia legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Mihai Puwak în Dosarul nr. 10.643/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește