DECIZIE nr. 1.026 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan Nemet într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 82 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât permit audierea ca martor a persoanei vătămate numai dacă aceasta nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. Arată că, în opinia sa, sunt nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se instituie o diferenţiere de tratament în ceea ce priveşte audierea persoanei vătămate. Astfel, atunci când persoana este audiată în calitate de martor, aceasta are obligaţia de a depune jurământ, în condiţiile art. 85 din Codul de procedură penală, pe când în situaţia reglementată de textul de lege criticat (adică atunci când este constituită parte civilă sau participă în proces ca parte vătămată) persoanei vătămate nu îi incumbă o asemenea obligaţie. De aceea, autorul excepţiei susţine că se creează o inegalitate juridică faţă de restul părţilor din proces, ca urmare a modului diferit de audiere. Mai arată că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie, pe care le interpretează în sensul că oferă magistratului "libertatea de a aprecia asupra unui material probator cât mai complet, exact şi mai puţin subiectiv relatat de părţi […]".În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 70 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că audierea învinuitului sau inculpatului ca martor ar trebui să se facă sub prestare de jurământ şi că ar trebui să se ofere acestuia posibilitatea de a alege în ce mod să fie audiat, respectiv "ca învinuit, în condiţiile procedurale actuale sau, dimpotrivă, ca martor".Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind greşită concluzia autorului excepţiei potrivit căreia declaraţiile persoanei vătămate pot fi diferite în funcţie de modalitatea de audiere a acesteia.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 70: "Întrebări şi lămuriri prealabile – Învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie, i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la faptă şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.Dacă învinuitul sau inculpatul consimte să dea o declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere să dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.Învinuitului sau inculpatului i se aduce la cunoştinţă şi obligaţia să anunţe în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal.";– Art. 82: "Persoana vătămată – Persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi celor ale art. 21 alin. (3) teza întâi care garantează dreptul părţilor la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că autorul acesteia, interpretând per a contrario dispoziţiile art. 82 din Codul de procedură penală, este nemulţumit de faptul că acestea nu permit audierea ca martor a persoanei vătămate în ipoteza în care aceasta participă în proces în calitate de parte vătămată sau dacă s-a constituit parte civilă. În concret, autorul excepţiei critică faptul că în aceste două ipostaze, de parte vătămată sau de parte civilă, persoana vătămată va da declaraţii fără să fie obligată să depună jurământ. Urmând firul acestui raţionament, autorul excepţiei conchide că persoana vătămată ar putea să relateze aceeaşi stare de fapt în moduri diferite, în funcţie de felul în care depune declaraţia, sub prestare de jurământ sau fără prestare de jurământ. Or, o asemenea concluzie este inacceptabilă, întrucât pleacă de la o prezumţie de nerespectare a dispoziţiilor art. 57 din Constituţie potrivit cărora cetăţenii trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. În speţă, această bună-credinţă se manifestă prin declararea adevărului în cursul procesului penal. Este de remarcat, de altfel, că subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă nu poate fi decât martorul, expertul sau interpretul. Niciuna dintre persoanele care au calitatea de părţi în proces nu face declaraţii, în cadrul procesului, sub prestare de jurământ şi nici nu poate fi acuzată dacă "face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată". Dacă, însă, persoana vătămată, după ce s-a constituit parte civilă sau a participat în proces ca parte vătămată, renunţă definitiv la calitatea de parte în proces, atunci ea poate fi ascultată ca martor, aplicându-i-se regulile procedurale corespunzătoare ascultării martorilor.În ceea ce priveşte inculpatul, este evident că posibilitatea de a face declaraţii referitoare la faptă şi la învinuirea ce i se aduce reprezintă o concretizare a dreptului la apărare, neputându-i-se impune să facă declaraţii sub prestare de jurământ, pentru că ar fi expus în acest fel riscului autoincriminării (nemo tenetur edere contra se).Curtea constată că nu se poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât situaţiile avute în vedere de autorul excepţiei sunt esenţialmente diferite, astfel încât este pe deplin justificată o reglementare diferită. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că „Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite”.Un argument în plus în sensul că nu este încălcat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice îl constituie faptul că procedura obţinerii declaraţiilor este identică pentru toate părţile din proces (inculpat, parte vătămată, parte civilă şi parte responsabilă civilmente), potrivit art. 77 din Codul de procedură penală.Oricum, potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, care caracterizează procesul penal, probele nu au valoare mai dinainte stabilită şi pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (art. 69 şi 75 din Codul de procedură civilă). Prin Decizia nr. 324 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004, Curtea Constituţională a statuat că „Nici procurorul şi nici instanţa de judecată nu-şi pot întemeia soluţia numai pe anumite probe, selectiv alese, întrucât chiar art. 63 din Codul de procedură penală prevede că probele nu au valoare dinainte stabilită, ci trebuie să examineze şi să aprecieze totalitatea probelor administrate, să le coroboreze şi să le stabilească pe cele care sunt pertinente pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele şi pe care se poate întemeia o convingere corectă şi o soluţie justă”.În ceea ce priveşte prevederile art. 70 din Codul de procedură penală, criticate pentru neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea stabilesc o serie de reguli referitoare la modalitatea de obţinere a declaraţiilor învinuitului sau inculpatului, reguli care ţin de tactica ascultării acestuia şi care sunt premergătoare obţinerii declaraţiei. Autorul excepţiei nu reuşeşte să releve nicio contradicţie între textele de lege criticate şi vreuna dintre dispoziţiile Legii fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 şi ale art. 82 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan Nemet în Dosarul nr. 7.461/1.401/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește