DECIZIE nr. 1.025 din 7 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Triton Energy UK CO” din Marea Britanie în Dosarul nr. 149/88/2008 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece criticile formulate sunt neîntemeiate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 149/88/2008, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Triton Energy UK CO” din Marea Britanie într-o cauză comercială.În motivarea excepţiei se susţine că art. 9 alin. (3) teza întâi din ordonanţă contravine art. 21 şi art. 129 din Constituţie, prin aceea că "îngrădeşte părţii – eventual nemulţumită de hotărârea de respingere a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată – dreptul de a se adresa instanţei superioare, pentru o verificare a condiţiilor de legalitate şi temeinicie a hotărârii date de prima instanţă", deşi garantarea existenţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor omului trebuie să fie efectivă, iar liberul acces la justiţie "înseamnă totodată şi dreptul la o judecată într-un dublu grad de jurisdicţie". Or, potrivit textului de lege criticat, "în vreme ce hotărârile de admitere a cererilor de emitere a ordonanţelor de plată în materie comercială pot fi atacate cu o acţiune în anulare separată, hotărârile de respingere a unor asemenea cereri sunt irevocabile, nefiind supuse vreunei căi de atac".Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia este neîntemeiată. În acest sens, arată că "mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată." Teza a doua a textului de lege criticat conferă creditorului posibilitatea de a introduce cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Textul de lege criticat prevede: „(3) În cazul în care contestaţia este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. […]”Autorul excepţiei susţine că acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 129 referitoare la "Folosirea căilor de atac".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:În esenţă, în opinia autorului excepţiei, art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 îngrădeşte dreptul părţii nemulţumite de hotărârea de respingere a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată de a se adresa instanţei superioare, ceea ce încalcă accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac.Analizând susţinerile formulate, Curtea constată că, deşi art. 9 alin. (3) teza întâi din ordonanţă dispune că încheierea prin care instanţa respinge cererea creditorului în cazul în care contestaţia debitorului este întemeiată, prevederea criticată nu contravine nici liberului acces la justiţie, nici dreptului părţilor la folosirea căilor de atac. Aceasta deoarece, potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac se face "în condiţiile legii". Cu privire la prevederile art. 129 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că ele nu pot fi interpretate în sensul că ar garanta tuturor părţilor din proces accesul la toate căile de atac, ci au semnificaţia unei reglementări precise a modalităţilor concrete în care căile de atac vor fi exercitate. De asemenea, Curtea a mai statuat că accesul la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, întrucât, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege. Aşadar, legiuitorul poate reglementa, fără a încălca Constituţia, regimul juridic al căilor de atac şi gradele de jurisdicţie pe care le consideră necesare pentru buna administrare a justiţiei.Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru reglementarea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Aşa fiind, prin textul de lege criticat, potrivit căruia încheierea de respingere a cererii creditorului este irevocabilă, legiuitorul a apreciat că este oportună exceptarea acestei încheieri de la căile de atac, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile constituţionale menţionate.De altfel, Curtea constată că, potrivit tezei a doua a art. 9 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, în cazul respingerii cererii, creditorul „[…] poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun”, iar în prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate, având calitatea de creditor, îşi poate valorifica drepturile conform acestor prevederi din ordonanţă.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Triton Energy UK CO” din Marea Britanie în Dosarul nr. 149/88/2008 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește