DECIZIE nr. 1.025 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului şi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″, excepţie ridicată de Eugen Alexandru Vargă în Dosarul nr. 18.614/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că, în concret, critica de neconstituţionalitate vizează art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prevederi legale care au fost abrogate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 1.360 din 28 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 18.614/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului şi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″, excepţie ridicată de Eugen Alexandru Vargă într-o cauză civilă având ca obiect revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că actele normative criticate contravin normelor constituţionale şi dispoziţiilor internaţionale invocate, deoarece, deşi nu declară ca fiind expropriate pentru cauză de utilitate publică imobilele trecute silit în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, Legea nr. 112/1995 şi Legea nr. 10/2001 conţin proceduri şi soluţii reparatorii care nu numai că afectează exerciţiul neîngrădit al dreptului de proprietate al persoanelor deposedate abuziv de regimul comunist, ci îl desfiinţează în toate situaţiile în care bunul nu se poate restitui în natură, datorită înstrăinărilor făcute de stat „cu respectarea legii”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă nu şi-a exprimat opinia în legătură cu constituţionalitatea actelor normative criticate, rezumându-se doar a se pronunţa asupra admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 2005, şi cele ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.Din examinarea considerentelor cuprinse în încheierea de sesizare, precum şi a notelor scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că în speţă au incidenţă numai prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel încât, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie acest text de lege.Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (4) privind proprietatea privată, art. 11 privind dreptul internaţional şi intern şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 1 paragraful 1 teza a doua din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi art. 17 pct. 2 coroborat cu art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. De asemenea, apreciază că se aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 148 alin. (2) şi (3) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, coroborate cu art. II-77 alin. 1 teza a doua din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, referitor la dreptul de proprietate, raportat la art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că temeiul acţiunii formulate de autorul excepţiei, şi anume, revendicare imobiliară, îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În acest context, Curtea constată că art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.Faţă de această situaţie, având în vedere abrogarea prevederilor legale ce constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că devin aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se pronunţă asupra „unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare”.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Eugen Alexandru Vargă în Dosarul nr. 18.614/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește