DECIZIE nr. 1.025 din 13 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskAs Valentin ZoltAn – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia silvică Târgu Mureş în Dosarul nr. 165/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc o omisiune legislativă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 165/308/2007, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia silvică Târgu Mureş într-o cauză civilă având ca obiect un litigiu de fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate contravin art. 44 alin. (2), (3) şi (6) din Constituţie, întrucât nu reglementează modul în care imobilele avute în vedere de aceste prevederi de lege trec în proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se află aceste imobile, respectiv dacă trecerea se face cu plată sau fără plată.Judecătoria Sighişoara arată că, deşi textele de lege criticate nu prevăd modalităţile de trecere a construcţiilor amplasate pe terenurile forestiere ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice sau persoanelor juridice, prin acest mod defectuos de redactare a acestora nu au fost încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. Instituirea unor eventuale măsuri reparatorii în favoarea constructorului este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia asupra acestor măsuri, iar Curtea nu se poate pronunţa şi nu poate completa măsurile legislative.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituţionalitate privesc o deficienţă de reglementare a normei juridice criticate.Avocatul Poporului consideră prevederile de lege ca fiind constituţionale, arătând că dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale ce îi determină conţinutul şi limitele acestuia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Aceste prevederi au următoarea redactare:– Art. 31 alin. (3) şi (7): "(3) Construcţiile de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor.[…](7) Sediile ocoalelor silvice trec în proprietatea persoanelor juridice sau fizice dacă suprafaţa care se retrocedează acestora, individual sau în asociere, este mai mare decât jumătate din suprafaţa administrată de respectivul ocol silvic anterior retrocedării." … Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel al art. 44 alin. (2), (3) şi (6) privind dreptul de proprietate privată. Este invocată şi încălcarea art. 480, 481 şi 494 din Codul civil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 din perspectiva unei deficienţe de reglementare.Aşadar, Curtea constată că pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia silvică Târgu Mureş în Dosarul nr. 165/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește