DECIZIE nr. 1.022 din 8 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Vasile Butnăraşu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecătoriei Botoşani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.759/193/2006, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Butnăraşu, reclamant într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile de lege criticate "se creează un precedent periculos, în condiţiile în care printre cauzele care nu întrerup cursul prescripţiei se înscrie şi situaţia în care acţiunea promovată a fost respinsă şi, drept urmare, se consideră că termenul de prescripţie nu a fost întrerupt." Pentru aceste argumente, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 146 lit. d) şi art. 147.Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi prin încheierea instanţei de judecată Curtea a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează teza a doua a alin. 2 al art. 16 din lege, cu următorul conţinut: „Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.”Dispoziţiile de lege criticate sunt considerate a fi contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, care consacră egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale şi art. 147 privind deciziile Curţii Constituţionale.Curtea Constituţională a mai fost sesizată şi în alte cauze cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, cu motivare identică şi raportare la prevederile constituţionale ale art. 21 şi art. 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, şi prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea a statuat că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, Curtea a reţinut că „soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil”.De altfel, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiţie; dimpotrivă, prin stabilirea lor se asigură un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice civile.Întrucât nu s-au învederat elemente sau motive noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În fine, critica art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16, art. 146 lit. d) şi art. 147 nu poate fi primită, deoarece aceste texte constituţionale nu au incidenţă asupra acestor dispoziţii de lege, nefiind relevante pentru soluţionarea excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Vasile Butnăraşu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecătoriei Botoşani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește