DECIZIE nr. 1.022 din 7 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Daniela Mutu, Ionela Ţigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda în Dosarul nr. 427/118/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 427/118/2008, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Daniela Mutu, Ionela Ţigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că actul normativ criticat creează o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între grefierii arhivari şi registratori şi ceilalţi grefieri cu studii medii. În acest sens, arată că, deşi în trecut, prin Legea nr. 50/1996, funcţiile de arhivar şi registrator au fost reglementate separat de corpul profesional al grefierilor, în prezent aceste funcţii au fost integrate în corpul grefierilor. Prin urmare, grefierii arhivari şi cei registratori au acelaşi statut cu ceilalţi grefieri, fapt ce rezultă din condiţiile de numire, promovare, suspendare sau eliberare din funcţie, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de detaşare, transfer şi drepturile şi îndatoririle profesionale. Sub aspectul recrutării, arată că, deşi există o deosebire, în sensul că grefierii registratori şi arhivari sunt recrutaţi prin concurs, în urma căruia efectuează un stagiu la Şcoala Naţională de Grefieri, potrivit art. 9 şi 10 din Legea nr. 567/2004, în timp ce ceilalţi grefieri trebuie să promoveze concursul de admitere în Şcoala Naţională de Grefieri, potrivit art. 5 din aceeaşi lege, în realitate şi recrutarea acestora din urmă se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, potrivit art. 8 şi 36 din legea amintită. În ceea ce priveşte condiţiile de numire, autorii arată că acestea sunt identice, cu două excepţii. Prima se referă la absolvirea Şcolii Naţionale de Grefieri, care se cere pentru toţi ceilalţi grefieri cu studii medii, mai puţin însă pentru grefierii registratori şi arhivari. Totuşi, arată că această regulă nu este valabilă întotdeauna, potrivit art. 36 din Legea nr. 567/2004. A doua excepţie are în vedere cunoştinţele de operare pe calculator, care se cer pentru grefierii cu studii medii, dar nu şi pentru cei registratori şi arhivari. Aceştia din urmă însă în realitate utilizează în mod curent calculatorul pentru realizarea atribuţiilor de serviciu.În ceea ce priveşte atribuţiile de serviciu, autorii arată că, deşi acestea sunt diferite între diversele categorii de grefieri cu studii medii, diferenţele privind salarizarea apar numai în cazul grefierilor arhivari şi registratori.În continuare, autorii susţin că simplul fapt că o persoană face parte dintr-o anumită categorie a grefierilor nu constituie o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru decăderea acesteia dintr-un drept garantat de lege membrilor profesiei respective, cu toate efectele şi consecinţele juridice salariale ale acestui drept. Cu alte cuvinte, apartenenţa la acelaşi corp profesional corpul grefierilor cu studii medii – nu poate produce efecte juridice diferenţiate în sistemul de salarizare al grefierilor, în funcţie de apartenenţa la o anumită categorie socioprofesională, individualizată în interiorul acestui corp profesional.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă arată că a fost sesizat cu o acţiune întemeiată pe prevederile art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, fiind chemat să constate existenţa unei discriminări determinate chiar de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007. În consecinţă, nu ar putea exprima un punct de vedere cu privire la constituţionalitatea acestui din urmă act normativ, întrucât aceasta ar echivala cu o antepronunţare în cauză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 sunt constituţionale. În acest sens, arată că stabilirea unui coeficient de multiplicare diferenţiat în funcţie de complexitatea şi importanţa socială a muncii unei categorii de personal este justificată de existenţa unor situaţii de fapt obiectiv diferite, care implică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. În plus, principiul egalităţii în faţa legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justifică chiar şi din punct de vedere constituţional un tratament juridic diferit. Tot în acest sens aminteşte şi art. 3 din actul normativ criticat, care arată că drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanţelor şi parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc „în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului.”Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.În realitate, din analiza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea observă că excepţia vizează doar prevederile din cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007, prin care se instituie o diferenţă între coeficientul de salarizare al grefierilor arhivari şi registratori în raport cu ceilalţi grefieri cu studii medii. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe doar asupra acestor dispoziţii de lege care se regăsesc în cuprinsul punctelor 5-12 din anexa 1c la ordonanţă.Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. De asemenea, susţin că este încălcat şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 7 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţia amintită şi art. 4 din Carta Europeană Revizuită, dispoziţii prin care se consacră egalitatea în drepturi, interzicerea discriminării şi dreptul la o salarizare echitabilă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorilor excepţiei are în vedere existenţa unei diferenţe de tratament juridic sub aspectul salarizării între diferitele categorii de grefieri cu studii medii, considerând că legea face o discriminare în raport cu criteriul categoriei socioprofesionale – grefieri arhivari şi grefieri registratori.Curtea apreciază că, pentru a determina existenţa unei situaţii discriminatorii, trebuie examinat dacă există o diferenţă de tratament juridic, criteriile ce sunt avute în vedere la stabilirea acestei diferenţe de tratament, efectul acestor diferenţe asupra drepturilor persoanelor şi, nu în ultimul rând, verificarea motivelor ce justifică instituirea unui astfel de tratament, ceea ce presupune şi constatarea existenţei sau inexistenţei identităţii de situaţii în care se află categoriile de persoane comparate.Pentru aceasta, este necesar să se analizeze conţinutul funcţiilor diferiţilor grefieri cu studii medii, pentru a se observa dacă acesta justifică sau nu diferenţa de tratament juridic sub aspectul salarizării.Din această perspectivă, Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 nu operează nicio altă distincţie între diferitele categorii de grefieri cu studii medii în plus faţă de textul de lege criticat privind salarizarea.Relevante sunt însă prevederile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. Din conţinutul acestui act normativ se constată, aşa cum arată şi autorii excepţiei, că majoritatea reglementărilor sunt identice în ceea ce priveşte grefierii arhivari şi registratori şi ceilalţi grefieri cu studii medii. Astfel, legea vorbeşte la modul general, folosind expresia „personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea”, atunci când stabileşte condiţiile de formare profesională continuă, promovare, suspendare şi de eliberare din funcţie, delegare, detaşare şi transfer, precum şi atunci când stabileşte drepturile şi îndatoririle acestor categorii de personal.Cu toate acestea, legea face o distincţie clară între categoriile de grefieri comparate, atunci când este vorba de condiţiile de recrutare şi de numire în funcţie. Astfel, în timp ce grefierii sunt recrutaţi prin Şcoala Naţională de Grefieri, în urma susţinerii unui concurs de admitere în această şcoală şi a unui concurs de absolvire a cursurilor în baza căruia, în funcţie de media de absolvire, sunt repartizaţi pe lângă instanţe şi parchete (art. 5, 6, 22, 23 şi 33 din Legea nr. 567/2004), grefierii arhivari şi registratori susţin un concurs direct pe post şi apoi urmează un stagiu de pregătire de 2 luni în cadrul instanţelor sau al parchetelor pentru care au susţinut concursul, sub îndrumarea personalului de instruire al Şcolii Naţionale de Grefieri (art. 9, 10, 28 şi 38 din aceeaşi lege).În ceea ce priveşte prima categorie, de la regula recrutării prin Şcoala Naţională de Grefieri, legea instituie, în art. 36, o excepţie, respectiv ocuparea posturilor vacante prin concurs desfăşurat la nivelul curţilor de apel, parchetelor de pe lângă curţile de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Departamentului Naţional Anticorupţie. Astfel, deşi această excepţie pare a nu mai diferenţia în mod clar categoria grefierilor cu studii medii de cea a grefierilor arhivari sau registratori, Curtea constată că o asemenea recrutare operează numai în condiţii deosebite, restrictive, şi anume în cazul în care activitatea instanţelor sau parchetelor nu se poate desfăşura în condiţii normale din cauza numărului mare de posturi vacante, care se impune a fi ocupate cu celeritate în scopul unei bune administrări a justiţiei.În continuare, Curtea observă că legea instituie o condiţie în plus pentru recrutarea grefierilor, şi anume ca aceştia să aibă cunoştinţe de operare pe calculator sau de dactilografiere.În ceea ce priveşte atribuţiile ce revin grefierilor arhivari şi registratori în raport cu celelalte categorii de grefieri cu studii medii, este evident că o comparare a acestora pune în evidenţă existenţa mai multor diferenţe, ceea ce conduce către concluzia că ne aflăm în prezenţa unor situaţii obiectiv diferite, care justifică un tratament juridic diferenţiat.Aşa fiind, Curtea reţine că, în raport cu principiile enunţate în art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, potrivit căruia „salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcţia deţinută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum şi de nivelul instanţei sau al parchetului”, grefierii arhivari şi registratori, pe de o parte, şi ceilalţi grefieri cu studii medii nu se află în situaţii care justifică un tratament juridic egal. Curtea constată, de asemenea, că nu simpla apartenenţă la o categorie socioprofesională a impus instituirea unui tratament juridic diferenţiat, ci împrejurări concrete, obiective şi rezonabile, care pot constitui premisele unui astfel de tratament, fără a avea semnificaţia unei discriminări.Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, egalitatea de tratament se impune ca principiu numai în cazul celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, în cazul unor situaţii diferite, determinate de factori obiectivi, precum cele expuse mai sus, tratamentul juridic diferit aplicat grefierilor cu diferite funcţii nu este de natură să creeze discriminări între aceştia.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la convenţia amintită şi Carta Europeană Revizuită, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este neîntemeiată. Prevederile din tratatele internaţionale invocate interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului naţional de a reglementa în mod diferenţiat situaţiile juridice diferite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 5-12 din anexa nr. 1c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Daniela Mutu, Ionela Ţigănilă, Violeta Dascălu, Valentin Poenaru, Luminiţa Necşanu şi Paula Preda în Dosarul nr. 427/118/2008 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește