DECIZIE nr. 1.019 din 8 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Toma în Dosarul nr. 3.515/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.515/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Adriana Toma într-o cauză civilă având ca obiect partajul bunurilor comune.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 intitulat "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac (art. 129 din Constituţia revizuită). De asemenea, autorul mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, se arată că "imposibilitatea de a ataca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus plata, într-un termen atât de scurt, a sultei reprezintă o încălcare a Legii fundamentale şi a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, arată că normele procedurale la care face trimitere autorul excepţiei pentru a demonstra temeinicia excepţiei invocate, pe lângă faptul că nu privesc dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se critică, nu pot fi reţinute ca temei al încălcării prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi egalitatea părţilor în faţa instanţelor de judecată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 129 din Constituţia României, art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este neîntemeiată. De asemenea, face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil include în conţinutul său şi dreptul de acces la o instanţă, acest drept de acces nefiind un drept absolut, putând fi supus limitărilor, din acest punct de vedere dispoziţiile criticate fiind în acord cu prevederile constituţionale ale art. 21.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură a căror stabilire intră, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, în competenţa exclusivă a legiuitorului. Face referire, de asemenea, la Decizia nr. 52/2003, prin care Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 673^10 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 673^10 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 intitulat "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac (art. 129 din Constituţia revizuită). De asemenea, autorul invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile deduse controlului reglementează atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari a unui bun supus procedurii împărţelii judiciare, dacă nu poate fi partajat în natură sau, prin partajare, i s-ar cauza o scădere importantă a valorii ori i s-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică.În opinia autorului excepţiei, "imposibilitatea de a ataca hotărârea judecătorească prin care s-a dispus plata, într-un termen atât de scurt, a sultei reprezintă o încălcare a Legii fundamentale şi a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".Atât argumentarea, cât şi concluzia desprinsă de autorul excepţiei nu pot fi reţinute, întrucât fac abstracţie de prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecăţii".Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 673^10 din Codul de procedură civilă preced hotărârea instanţei asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare şi, în consecinţă, intră sub incidenţa reglementării de drept comun prevăzute de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fiind supuse căii de atac a apelului o dată cu fondul.Aceasta fiind regula în materie, este evident că nu era nevoie ca legiuitorul să o prevadă in terminis în cuprinsul textului de lege dedus controlului, pentru a putea conchide că îşi găseşte aplicarea şi cu privire la situaţiile reglementate de acesta.Potrivit unei exigenţe fundamentale de tehnică legislativă, în condiţiile existenţei unei reglementări de drept comun, o prevedere expresă, în aceeaşi materie, cu referire la un caz particular, este necesară numai atunci când instituie o reglementare diferită, derogatorie de la dreptul comun, având deci caracter de excepţie. Aşa a procedat legiuitorul când, în art. 673^11 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a prevăzut că încheierile acolo menţionate pot fi atacate "separat" cu apel, tocmai pentru că prevederile respective sunt derogatorii de la regula generală instituită prin art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Cum în cazul art. 673^10 din Codul de procedură civilă nu s-au prevăzut dispoziţii derogatorii, este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea ca încheierea prin care instanţa procedează la atribuirea provizorie a bunului să poată fi supusă căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului.Dispoziţiile criticate, reglementând posibilitatea instanţei de a stabili, prin încheiere, şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi ale celorlalţi coproprietari, nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ele având caracterul unei garanţii în favoarea celorlalţi coproprietari.Aceste prevederi nu îngrădesc în vreun fel accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiţie, prin descurajarea tergiversării executării obligaţiei de plată a cotelor-părţi datorate celorlalţi coproprietari.Aşadar, termenul reglementat de dispoziţiile criticate reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi nu contravine principiului accesului liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,.Astfel, prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a arătat că „stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie,” inclusiv sub aspectul stabilirii de către instanţă a unui termen, „nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie”.Aceasta, deoarece "legiuitorul, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".Pentru motivele menţionate anterior, se constată că dispoziţiile criticate sunt conforme atât cu prevederile constituţionale ale art. 20, art. 21, art. 129, cât şi cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât, reglementând procedura împărţelii în natură a bunului, prin atribuirea provizorie către unul dintre coproprietari, legiuitorul a avut în vedere asigurarea celerităţii desfăşurării procesului civil, cu respectarea drepturilor procesuale ale părţilor.În ceea ce priveşte critica art. 673^10 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că autorul excepţiei se limitează în a enumera textul convenţional menţionat, considerat a fi încălcat, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673^10 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Toma în Dosarul nr. 3.515/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește