DECIZIE nr. 1.019 din 14 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 şi art. I pct. 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 şi 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Mihaela Căpăţână în Dosarul nr. 18.138/197/2008 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, mandatarul Rareş Popa, cu procură judiciară la dosar. Lipseşte partea Paraschiva Nedianu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei precizări privind excepţia de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul mandatarului autorului, care susţine admiterea excepţiei, astfel cum aceasta a fost invocată în faţa instanţei de judecată, şi depune concluzii scrise în acest scop.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 18.138/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 şi 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Irina Mihaela Căpăţână într-o cauză civilă ce are ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin modificarea adusă dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se reglementează exproprierea bunului constând din dreptul proprietarului de a fi absolvit de plată îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse imobilului, în înţelesul în care este definit acest drept în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Arată că plata despăgubirilor constituie o sarcină exorbitantă şi disproporţionată pentru proprietarii în sarcina cărora a trecut această plată. Apreciază că, în speţă, interesul economic lezat se constituie din speranţa legitimă a autorului excepţiei, dobândită în baza prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării acesteia, la scutirea de la plata despăgubirilor pentru îmbunătăţirile necesare şi utile realizate de chiriaşi.Arată că dispoziţiile de lege criticate sunt inechitabile şi discriminatorii, prin raportare la persoane aflate în aceeaşi situaţie cu autorul excepţiei, dar care au beneficiat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009, de dreptul de proprietate astfel cum acesta a fost invocat mai sus. Arată că dreptul de a fi scutit de la plata despăgubirilor a fost desfiinţat cu efect retroactiv, acest drept depinzând de voinţa discreţionară a unor terţe persoane, precum instanţele de judecată.Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că nu se poate invoca discriminarea între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte efectele produse de un act normativ în raport cu data modificării acestuia.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât acestea din urmă au în vedere egalitatea cetăţenilor în faţa legii în vigoare, iar nu compararea regimului juridic determinat de legislaţia în vigoare cu cel determinat de legislaţia anterioară. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 830/2008. Apreciază că, în speţă, critica vizează o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, fapt ce excedează controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 şi 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.În privinţa pct. 14, acesta modifică dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel, dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, precum şi ale art. I pct. 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, având următorul conţinut:– Art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001: „Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligaţia despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite.”– Art. I din Legea nr. 1/2009: „Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:[…] 15. La articolul 48, alineatul (3) se abrogă".Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la protecţia proprietăţii, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării.Curtea constată că obligaţia de despăgubire pentru sporul adus de chiriaşi imobilelor cu destinaţia de locuinţă, prin îmbunătăţirile necesare şi utile, incumbă tuturor persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor imobile, fără a se institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 7 iulie 2010. Cu acel prilej, s-a arătat că invocarea culpei entităţilor responsabile pentru derularea procedurilor administrative, cu privire la nesoluţionarea notificărilor depuse în intervalul legal, nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare şi interpretare a legii de către instanţele de judecată şi de către instituţiile abilitate să soluţioneze cererile de notificare depuse în termenul legal, astfel încât, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Textele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare".Dispoziţiile de lege criticate nu contravin în niciun fel principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, astfel încât nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. De altfel, în ceea ce priveşte modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedaţi în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că legiuitorul este liber să opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte măsurile reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetăţeni aflate în situaţii identice.Prin adoptarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, cu respectarea prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate privată. Legiuitorul ordinar este competent să stabilească un cadru juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, astfel încât nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei, argumentele expuse îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi art. I pct. 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Irina Mihaela Căpăţână în Dosarul nr. 18.138/197/2008 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Toma––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește