DECIZIE nr. 1.017 din 7 iulie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 şi nr. 3.879/87/2007 ale Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă, în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009, nr. 2.017/95/2009, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009, nr. 1.938/95/2009, nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009, nr. 1.471/95/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008, nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 şi nr. 2.986/95/2009 ale Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr. 6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008 şi nr. 6.765/100/2008 ale Tribunalului Maramureş – Secţia civilă, în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr. 1.544/116/2008 şi nr. 1.545/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă, în dosarele nr. 5.759/120/2008, nr. 336/120/2009 şi nr. 603/120/2009 ale Tribunalului Dâmboviţa – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr. 4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 4.659/87/2008, nr. 3.747/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 4.879/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008 şi nr. 3.277/87/2008 ale Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 321/88/2009 al Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, în Dosarul nr. 3.612/87/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 4.602/111/2008 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă, precum şi de Societatea Comercială „PSV Company” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 4.967/87/2008 al Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 2 iulie 2009, în prezenţa reprezentanţilor Societăţii Comerciale "Petrom" – S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Şova şi domnul avocat Mădălin Niculeasa, din cadrul Baroului Bucureşti, a reprezentantei părţii Spiridon Ionel, doamna avocat Spiridon Zoica, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 şi nr. 3.879/87/2007, încheierile din 18 martie 2009 pronunţate în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009 şi 2.017/95/2009, încheierile din 20 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr. 6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008, nr. 6.765/100/2008, încheierile din 23 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.967/87/2008 şi nr. 1.471/95/2009, încheierile din 30 martie pronunţate în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr. 1.544/116/2008, nr. 1.545/116/2008, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009 şi nr. 1.938/95/2009, încheierile din 31 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009 şi nr. 5.759/120/2008, încheierile din 1 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr. 4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 3.747/87/2008, nr. 4.659/87/2008, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 3.277/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.879/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008, nr. 321/88/2009, nr. 336/120/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008 şi nr. 603/120/2009, încheierile din 3 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.612/87/2007 şi nr. 4.602/111/2008, încheierile din 7 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 şi nr. 2.986/95/2009, Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă, Tribunalul Maramureş – Secţia civilă, Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă şi Tribunalul Bihor – Secţia civilă, au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. şi de Societatea Comercială "PSV Company" – S.A., pârâte în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorii excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea lor, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei, 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009), să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei, 2008). În plus faţă de acestea, autorii excepţiei amintesc că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, deoarece, potrivit prevederilor art. 126 din Constituţie, legiuitorul este în drept să reglementeze competenţa instanţelor judecătoreşti şi să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcţie de noi raţiuni pe care le are în vedere.Tribunalul Maramureş – Secţia civilă, Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că textele legale atacate sunt constituţionale, întrucât abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen îşi încetează activitatea prin renunţarea la ele. Abrogarea cunoaşte mai multe forme, respectiv expresă (directă şi indirectă), când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres, sau tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acţiunea vechilor norme juridice. Instanţa mai observă că, atât Legea nr. 168/1999, cât şi Legea nr. 53/2003 sunt legi organice şi prin urmare au forţă juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului muncii (Legea nr. 53/2003), au fost abrogate implicit dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 (abrogare parţială) conform cărora „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei, deoarece susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează modalitatea de interpretare a actului normativ aplicabil speţei de către instanţa de judecată şi nu aspecte ce ţin de neconstituţionalitatea unei legi.Tribunalul Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal consideră că autorul excepţiei pune în discuţie modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii. Aspectele invocate de autorul excepţiei ţin, în opinia instanţei, de aplicarea legii, interpretarea acesteia revenind instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale.Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă consideră că excepţia nu este întemeiată, întrucât această excepţie invocată de pârâtă se referă, de fapt, la modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi la raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii. În opinia instanţei, în speţa de faţă, nu este vorba de conflictul între legea specială, Legea nr. 168/1999, şi Codul muncii (Legea nr. 53/2003) în ceea ce priveşte competenţa, ci de modul în care obiectul cererii de chemare în judecată se subscrie reglementărilor din legea specială sau regulilor din norma generală.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale, întrucât un act normativ cu valoare generală într-o anumită materie poate abroga dispoziţiile contrare din acte normative anterioare, abrogarea putând fi expresă prin indicarea tuturor dispoziţiilor contrare, cât şi expresă prin indicarea generică a celorlalte dispoziţii contrare. Cum în dreptul românesc există un număr extrem de mare de acte normative, apare ca fiind practic imposibilă enumerarea integrală a tuturor textelor ce se modifică sau se abrogă la apariţia unui nou act normativ cu valoare de principiu.Tribunalul Bihor – Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale. În acelaşi timp, arată că motivele invocate de autorul excepţiei privesc, în esenţă, modul de interpretare şi aplicare a legii aplicabile speţei, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: […]– orice alte dispoziţii contrare."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Autorii excepţiei susţin, în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 – Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.De asemenea, Curtea reţine că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 şi nr. 3.879/87/2007 ale Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă, în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009, nr. 2.017/95/2009, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009, nr. 1.938/95/2009, nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009, nr. 1.471/95/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008, nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 şi nr. 2.986/95/2009 ale Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr. 6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008 şi nr. 6.765/100/2008 ale Tribunalului Maramureş – Secţia civilă, în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr. 1.544/116/2008 şi nr. 1.545/116/2008 ale Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă, în dosarele nr. 5.759/120/2008, nr. 336/120/2009 şi nr. 603/120/2009 ale Tribunalului Dâmboviţa – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr. 4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 4.659/87/2008, nr. 3.747/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 4.879/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008 şi nr. 3.277/87/2008 ale Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 321/88/2009 al Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, în Dosarul nr. 3.612/87/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 4.602/111/2008 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă, precum şi de Societatea Comercială „PSV Company” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 4.967/87/2008 al Tribunalului Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Fabian Niculae–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește