DECIZIE nr. 1.016 din 8 iulie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Nicolae Crăciun şi Cristina Crăciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.061/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Nicolae Crăciun şi Cristina Crăciun într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin reglementarea criticată se instituie un termen mai îndelungat, respectiv 7 ani, în care intervine prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare – AVAB. Astfel, arată că, din cauza impreciziei legiuitorului şi a formulării defectuoase a textului legal, acesta poate fi interpretat în sensul că termenul special de prescripţie a executării silite se aplică nu numai situaţiilor juridice nou-create, ci şi situaţiilor în curs de desfăşurare, ceea ce conferă normei criticate un caracter retroactiv. De asemenea, apreciază că prin excluderea din domeniul reglementat a situaţiilor în curs de desfăşurare şi prin însăşi instituirea unui termen special în beneficiul unei autorităţi publice şi în detrimentul persoanelor juridice sau fizice private se încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii.În final, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, întrucât subiecţii unui raport juridic născut la un moment dat pot fi consideraţi proprietari ai unei "speranţe legitime", iar raportul în cauză trebuie să fie guvernat pe tot parcursul derulării sale de aceleaşi norme legale, care erau în vigoare la momentul naşterii acelui raport. Mai exact, arată că, atât timp cât autorii excepţiei aveau reprezentarea, la momentul naşterii raportului juridic, că termenul de prescripţie pentru a obţine executarea silită a creanţei era de 3 ani, atunci nu se poate interveni pe parcurs pentru a se modifica această situaţie de drept, fără a se aduce astfel o gravă atingere intereselor lor legitime.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că reglementarea criticată este în concordanţă cu normele constituţionale şi dispoziţiile convenţionale invocate, apreciind că stabilirea unui termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel general, se justifică prin natura specială a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să aprecieze această situaţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.Textul de lege criticat are următorul conţinut: "(5) Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris."Autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi celor ale art. 44 şi 136 privind dreptul de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză şi având motivări similare, prilej cu care a statuat că prevederile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 nu contravin Legii fundamentale.Astfel, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, şi prin Decizia nr. 847 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a constatat că nu există incompatibilitate între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Stabilirea unui termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silită, diferit de cel general, se justifică în cauză prin natura specială a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului să aprecieze această situaţie.Ca atare, stabilirea unor termene de prescripţie diferite, în raport cu natura unor creanţe, nu încalcă nicio dispoziţie a Legii fundamentale, această posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.În ceea ce priveşte critica autorilor excepţiei referitoare la pretinsa încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii care să înfrângă acest principiu. Dimpotrivă, teza a doua a art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede că „Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris”.Totodată, prin Decizia nr. 447 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, Curtea a reţinut că instituirea unui termen de prescripţie special, cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor. Astfel, fiind vorba de creanţe preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsă legătură cu datoria publică internă şi, pe cale de consecinţă, cu bugetul de stat şi cu asigurarea surselor veniturilor publice.Deoarece în cauza de faţă nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat îşi păstrează valabilitatea şi în acest dosar.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Nicolae Crăciun şi Cristina Crăciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește