DECIZIE nr. 1.014 din 7 octombrie 2008

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 24/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 31 octombrie 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 05/04/2006
ActulREFERIRE LALEGE 85 05/04/2006 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 85 05/04/2006 ART. 138
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 54
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 59
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 107
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 131
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 143
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „MTS” – S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociaţia pentru salvarea patrimoniului Societăţii Comerciale „MTS” S.A., în Dosarul nr. 9.728/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosar au fost depuse concluzii scrise prin care autorul solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.728/118/2007, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială – Judecătorul sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „MTS” S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociaţia pentru salvarea patrimoniului Societăţii Comerciale „MTS” – S.A., în cadrul procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 44 şi art. 56 din Constituţie. În acest sens, arată că aceste texte de lege nu fac distincţie între situaţii în care patrimoniul unei societăţi este delapidat şi situaţia în care societatea îşi pierde din patrimoniu prin acte de comerţ efectuate cu pierderi. Astfel, servesc asigurării pe numele şi în favoarea infractorilor a folosului şi produsului infracţiunilor săvârşite contra patrimoniului social, contra intereselor furnizorilor creditori şi contra intereselor bugetelor public şi al asigurărilor sociale şi de sănătate, declarând în faliment, lichidând şi dizolvând societăţi al căror patrimoniu nu a fost pierdut, ci a fost delapidat.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic consideră că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că nu este posibilă o distincţie ab initio între starea de insolvenţă cauzată prin săvârşirea unei infracţiuni şi cea cauzată de pierderi economice înregistrate în activitatea de comerţ, de un management defectuos sau de alte împrejurări. Cauzele care au dus la apariţia stării de insolvenţă urmează a fi stabilite în cursul procedurii de către administratorul judiciar sau, după caz, de lichidatorul judiciar, în baza documentelor contabile privind activitatea debitoarei. Protejarea intereselor creditorilor şi implicit a statului atunci când acesta se află în postura de creditor este garantată de legiuitor tocmai prin instituirea răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi care nu exclude aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 1 alin. (2), lit. c), d) şi e): "(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:[…]c) comercianţi care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;3. administratorul nu poate fi găsit;4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) în termenul prevăzut de lege;e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;";– Art. 54: "(1) Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală.(2) Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) şi, în consecinţă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare şi propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere introductivă şi debitorului, prin administratorul special, depunând la instanţă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.(3) Judecătorul-sindic va supune propunerea prevăzută la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura simplificată, dezbaterii părţilor într-o şedinţă publică care va avea loc în maximum 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.(4) În cadrul şedinţei de judecată prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic, după ascultarea părţilor interesate, va da o sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii.(5) În cazul aprobării raportului prevăzut la alin. (4), judecătorul-sindic va decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în condiţiile art. 107 alin. (1) lit. D.";– Art. 59: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.(2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2), raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, va propune intrarea în faliment.(3) În cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea acelui plan ori dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai mulţi creditori.(4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală prevăzută la alin. (2), va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.(5) În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei adunării creditorilor, într-un termen de maximum 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. e), la care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar şi punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.(6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul şi va fi comunicată debitorului.";– Art. 107: "(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intră în procedura simplificată;b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic;c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).(2) Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz;d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii menţionate la art. 46 alin. (2);e) întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;f) notificarea intrării în faliment.(3) În cazul intrării în faliment, încheierea sau, după caz, sentinţa va indica şi termenele prevăzute la art. 108 alin. (2) sau, după caz, la art. 109 alin. (2).(4) După intrarea în faliment în procedura generală, dispoziţiile art. 62-76 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.(5) Debitorii intraţi în procedura falimentului îşi acoperă pierderile anuale, stabilite prin declaraţia de impozit pe profit, din profiturile impozabile obţinute în toată perioada, până la închiderea procedurii falimentului.";– Art. 131: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.";– Art. 143 alin. (2): "Constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 56 privind contribuţiile financiare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica autorului are în vedere faptul că textele de lege criticate nu fac o distincţie între cauzele care au dus la starea de insolvenţă, astfel că persoanele care au provocat această situaţie, prin infracţiunile săvârşite, îşi însuşesc produsul infracţiunii, afectând pe de altă parte dreptul de proprietate al creditorilor, patrimoniul societăţilor comerciale, precum şi interesele publice, prin imposibilitatea de plată a obligaţiilor fiscale.Curtea constată că, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul Legii nr. 85/2006 este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. În acest sens, a fost concepută o procedură specială, procedura insolvenţei, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Din ansamblul reglementării Legii nr. 85/2006 Curtea observă că scopul acestei legi nu este acela de a duce la încetarea existenţei unor societăţi comerciale, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci mai degrabă la o reîntregire a patrimoniului lor şi la o restabilire a situaţiei economice fireşti, prin acoperirea pasivului, dându-se astfel expresie obligaţiei statului prevăzute în art. 135 alin. (2) lit. a) de asigurare a libertăţii comerţului, protecţiei concurenţei loiale şi creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.În cadrul acestei proceduri, administratorul judiciar sau lichidatorul va examina şi va întocmi un raport ce va cuprinde inclusiv cauzele şi persoanele care au generat starea de insolvenţă, acestea din urmă putând fi obligate, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, să suporte o parte din pasivul debitorului aflat în insolvenţă în cazul săvârşirii faptelor enumerate la alin. (1) din acelaşi articol. Mai mult, alin. (2) din acelaşi text de lege prevede că această sancţiune nu înlătură răspunderea penală a celor vinovaţi, în cazul în care faptele săvârşite constituie infracţiuni.Aşa fiind, Curtea apreciază că susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea dreptului de proprietate nu pot fi reţinute întrucât, pe de o parte, diversele motive care au stat la baza provocării stării de insolvenţă nu pot bloca declanşarea procedurii insolvenţei care urmăreşte restabilirea mersului firesc în activitatea economică atât pentru debitor, cât şi pentru creditori, iar, pe de altă parte, în ultimă instanţă, cei vinovaţi de provocarea acestei stări prin săvârşirea unor fapte ilicite pot fi traşi la răspundere atât patrimonial, cât şi penal.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 56 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este mai degrabă legată de cauzele care au generat, în situaţia concretă, starea de insolvenţă, anume de faptul că societatea comercială nu a putut să-şi mai achite obligaţiile sale fiscale ca urmare a unor acte de delapidare. Conţinutul textelor de lege criticate, care reglementează diferite etape din procedura insolvenţei, nu are însă nicio legătură cu articolul din Constituţie amintit.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) şi e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „MTS” – S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociaţia pentru salvarea patrimoniului Societăţii Comerciale „MTS” – S.A., în Dosarul nr. 9.728/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x