DECIZIE nr. 1.014 din 14 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea sindicatelor nr. 54/2003



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 97/99/2010 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă, litigii de muncă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.018D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 4.288D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 15/89/2010 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.018D/2010 şi nr. 4.288D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.288D/2010 la Dosarul nr. 3.018D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care arată că Legea nr. 54/2003 a fost abrogată prin dispoziţiile Legii dialogului social nr. 62/2011, care însă nu a preluat dispoziţia legală criticată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 97/99/2010, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.Prin Încheierea din 14 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 15/89/2010, Tribunalul Vaslui – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.Ambele excepţii de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Comercială "Romtelecom" – S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării cererilor de anulare a unor decizii de transfer privind lideri sindicali.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine, în esenţă, că interdicţia de concediere a reprezentanţilor aleşi în organele de conducere pe timpul exercitării mandatului, precum şi doi ani după încetarea acestuia, pentru motive neimputabile lor, creează o discriminare între această categorie de salariaţi şi restul salariaţilor. De asemenea, consideră că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc libertatea economică.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă, litigii de muncă şi Tribunalul Vaslui – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 instituind o măsură de protecţie care urmăreşte să asigure egalitatea de tratament între sindicat, pe de o parte, şi angajator, pe de altă parte, în scopul contracarării eventualelor măsuri abuzive cu caracter represiv ori de intimidare din partea angajatorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:"(1) În timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale.(2) Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă, atât ale reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cât şi ale membrilor acestora, din iniţiativa angajatorului, pentru motive care privesc activitatea sindicală. … (3) Sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor alin. (1) cei care au fost revocaţi din funcţiile sindicale de conducere deţinute pentru încălcarea prevederilor statutare sau legale. … (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici." … Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 54/2003 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Noua reglementare prevede în art. 8-12 protecţia membrilor de sindicat, însă într-o formă diferită de reglementarea criticată.Potrivit celor statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 aflată în curs de publicare, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate şi care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate în virtutea principiului tempus regit actum pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, chiar dacă acestea au fost abrogate sau şi-au încetat aplicarea.Prin urmare, având în vedere că temeiul juridic al acţiunilor în anulare a deciziilor de transfer care constituie obiectul Dosarului nr. 97/99/2010 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă, litigii de muncă, respectiv al Dosarului nr. 15/89/2010 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă, dosare în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, îl reprezintă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 54/2003, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la aceste dispoziţii de lege.Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) privind economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 244 din 17 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 20 aprilie 2011, Curtea a reţinut că „organizaţiile sindicale, şi mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare şi apărare a drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, vin mai des în contact direct cu reprezentanţii angajatorului, adesea în stări conflictuale, situaţii în care nu ar mai putea acţiona eficient dacă ar fi expuşi eventualelor măsuri represive din partea angajatorului.Aceste circumstanţe îi plasează pe liderii sindicali într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalţi salariaţi, ceea ce justifică şi tratamentul juridic diferenţiat, prin reglementarea unor măsuri speciale şi mai eficiente de apărare a stabilităţii raporturilor de muncă.Este evident că reprezentanţii salariaţilor nu trebuie să fie timoraţi ori şantajaţi prin măsurile represive ce ar putea fi luate împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare şi nici de perspectiva unor asemenea măsuri luate imediat după încetarea mandatului. De aceea, legiuitorul a optat pentru asigurarea protecţiei şi după încetarea mandatului într-o perioadă de timp limitată".În ceea ce priveşte critica referitoare la restrângerea libertăţii economice, Curtea a reţinut că "această libertate nu este absolută, ci este garantată de Constituţie «în condiţiile legii», astfel că limitările stabilite de legiuitor pentru a asigura protecţia unor interese generale sau a drepturilor unor categorii de persoane sunt în deplin acord cu dispoziţiile Constituţiei referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. În situaţia concretă, pusă în discuţie de autorul excepţiei, Curtea apreciază că orice posibilitate lăsată angajatorului de a iniţia încetarea contractului de muncă al liderilor sindicali este de natură a încuraja abuzurile din partea acestuia, care poate găsi uşor motive ce ţin de necesitatea unei reorganizări a activităţii sau de existenţa unor dificultăţi financiare pentru a înlătura liderii sindicali".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 97/99/2010 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă, litigii de muncă şi în Dosarul nr. 15/89/2010 al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește